¹TOUPA, nang tuh suan tengteng tana ka omna uh na hia.

¹(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

²Tangte pian maa, leitung leh khovel na bawlkhiak ma inleng; khantawn akipan khantawn phain leng nang tuh Pathian na hi.

²Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

³Nang mihing tuh manthatna ah na kiksaka; Mihingtate aw, kik un, na chi jel hi.

³Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

⁴Nang sehin kum sang khat tuh janmangta bang phet ahi ngala, jan ven khat sung bang phet ahi.

⁴Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

⁵Amau tuh tui lian bangin na taimang a; khang khat ihmu bang phet ahi uh: jingsanga loupa dawn khia bang ahi uh.

⁵Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

⁶Jingsangin a hongpouin a hongdawn khiaa; nitaklamin phukin a oma, a vuai hi.

⁶înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

⁷Na hehna a hihmanin ka om ua, na thangpaihna a hihmangbata leng ka om jiak un.

⁷Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

⁸Ka thulimlouhnate uh na maah na koiha, ka khelhna gukte uh na mel vakah na koihta hi.

⁸Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

⁹Ka damsung ni tengteng uh na hehna ah a mang jela: ka dam sung kumte uh tangthu bangin ka tawpsak uhi.

⁹Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

¹⁰Ka damsung kumte uh kum sawmsagih a hi-a, hatna jiakin kum sawmgiat leng ahi thei hi; himahleh a sawtna tuh sepgimna leh lungngaihna lel a hi-a; a mang paha, kou leng ka leng mang jel uhi.

¹⁰Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

¹¹Kuan ahia na hehna thilhihtheihdan theia, nangmah kihtak dingdan banga na hehna theilou?

¹¹Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

¹²Ka damsung nite uh simdan honhilhin, pilna lungtang ka neih loh hialna ding un.

¹²Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

¹³TOUPA aw, hong kik nawnin; bangtan ahia na heh ding? Na sikhate tungthuah na lungsim kihei sakin.

¹³Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

¹⁴Aw, jingsangin na chitnain hontai sakin; ka damsung tengteng ua ka nuam ua ka kipah theihna ding un.

¹⁴Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

¹⁵Nang na honhihgim ni leh, thil hoihlou ka tuah kum sung hu te bang un honkipaksakin.

¹⁵Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

¹⁶Na nasep tuh na sikhate kiangah kithei henla, na thupina tuh a tate kiang uah kithei hen.Huan, TOUPA ka Pathian uh kilawmna tuh ka tunguah om hen: ka khut nasep uh ka tunguah leng hihkipin; ahi, ka khut nasep uh hihkipin.

¹⁶Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

¹⁷Huan, TOUPA ka Pathian uh kilawmna tuh ka tunguah om hen: ka khut nasep uh ka tunguah leng hihkipin; ahi, ka khut nasep uh hihkipin.

¹⁷Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!