1Ora, aproximando-se o dia da morte de Davi, deu ele ordem a Salomão, seu filho, dizendo:
1Nak ac câmc re laj David, quixbok laj Salomón riqßuin ut quixchakßrabi riqßuin li âtin aßin:
2Eu vou pelo caminho de toda a terra; sê forte, pois, e porta-te como homem.
2—Lâin câmc cue joß nak nequeßcam chixjunileb li cristian saß ruchichßochß. Cauhak taxak âchßôl ut tâyal taxak âkße chixbânunquil li us.
3Guarda as ordenanças do Senhor teu Deus, andando nos seus caminhos, e observando os seus estatutos, os seus mandamentos, os seus preceitos e os seus testemunhos, como está escrito na lei de Moisés, para que prosperes em tudo quanto fizeres e por onde quer que fores,
3Chabânu lâ taklanquil li xqßue li Kâcuaß lâ Dios. Tâbânu taxak li cßaßru naxye âcue. Bânu li cßaßru naraj aßan joß tzßîbanbil saß li chakßrab li quiqßueheß re laj Moisés. Tâbânu li cßaßru naraj li Kâcuaß re nak us tat-êlk riqßuin chixjunil li tâbânu yalak bar tatxic.
4e para que o Senhor confirme a palavra que falou acerca de mim, dizendo: Se teus filhos guardarem os seus caminhos, andando perante a minha face fielmente, com todo o seu coração e com toda a sua alma, nunca te faltará sucessor ao trono de Israel.
4Cui tatcuânk saß tîquilal chiru li Dios, li Dios tixbânu chixjunil li cßaßru quixyechißi cue. Aßan quixye cue, “Cui eb lâ cualal âcßajol teßcuânk saß tîquilal chicuu ut cui teßxbânu li cßaßru ninye chi anchaleb xchßôl ut chi anchaleb li râm, junelic eb lâ cualal âcßajol teßoc chokß xreyeb laj Israel.”
5Tu sabes também o que me fez Joabe, filho de Zeruia, a saber, o que fez aos dois chefes do exército de Israel, a Abner, filho de Ner, e a Amasa, filho de Jeter, os quais ele matou, e em tempo de paz derramou o sangue de guerra, manchando com ele o cinto que tinha nos lombos, e os sapatos que trazia nos pés.
5Lâat nacanau cßaßru quixbânu cue laj Joab lix yum lix Sarvia. Nacanau nak quixcamsiheb li cuib li queßtaklan saß xbêneb li soldados aj Israel. Quixcamsi laj Abner li ralal laj Ner ut quixcamsi ajcuiß laj Amasa li ralal laj Jeter. Incßaß yô li plêt nak quixcamsiheb re xqßuebal rêkaj li camsînc queßxbânu nak yô li plêt. Ut riqßuin li camsînc li quixbânu, quixqßue saß inbên lâin li mâc, usta aßan raj li cuan xmâc.
6Faze, pois, segundo a tua sabedoria, e não permitas que suas cãs desçam � sepultura em paz.
6Lâat cuan ânaßleb ut tânau cßaßru us tâbânu. Abanan, tento nak camsinbil laj Joab nak tâosokß.
7Mas para com os filhos de Barzilai, o gileadita, usa de benevolência, e estejam eles entre os que comem � tua mesa; porque assim se houveram comigo, quando eu fugia por causa de teu irmão Absalão.
7Abanan tâbânu usilal reheb li ralal xcßajol laj Barzilai, Galaad xtenamit. Chaqßueheb chi cuaßac saß lâ mêx. Aßaneb li xeßtenkßan cue nak xinêlelic chiru laj Absalón lâ cuas.
8E eis que também contigo está Simei, filho de Gêra, benjamita, de Baurim, que me lançou atroz maldição, no dia em que eu ia a Maanaim; porém ele saiu a encontrar-se comigo junto ao Jordão, e eu lhe jurei pelo Senhor, dizendo: Não te matarei � espada.
8Cuan âcuiqßuin laj Simei li ralal laj Gera. Aßan xcomoneb li ralal xcßajol laj Benjamín, Bahurim xtenamit. Laj Simei, aßan cßajoß nak quinixmajecua saß li cutan nak côin Mahanaim. Mokon chic cô chincßulbal saß li nimaß Jordán. Lâin xinye re saß xcßabaß li Kâcuaß nak incßaß tincamsi.
9Agora, porém, não o tenhas por inocente; pois és homem sábio, e bem saberás o que lhe hás de fazer; farás com que as suas cãs desçam � sepultura com sangue.
9Abanan, lâat incßaß tâcuy xmâc. Lâat cuan ânaßleb, ut tânau chanru tâbânu re nak camsinbil nak tâosokß, chan laj David.
10Depois Davi dormiu com seus pais, e foi sepultado na cidade de Davi.
10Laj David quicam ut coxixtauheb lix xeßtônil yucuaß. Ut quimukeß Jerusalén saß lix tenamit.
11E foi o tempo que Davi reinou sobre Israel quarenta anos: sete anos reinou em Hebrom, e em Jerusalém reinou trinta e três anos.
11Laj David quicuan chokß rey caßcßâl chihab. Cuukub chihab quicuan chokß rey aran Hebrón ut oxlaju xcaßcßâl chihab quicuan chokß rey aran Jerusalén.
12Salomão, pois, assentou-se no trono de Davi, seu pai; e o seu reino se fortificou sobremaneira.
12Chirix aßan, laj Salomón quicuan chokß rey chokß rêkaj laj David lix yucuaß. Xakxo saß xnaßaj lix cuanquil ut quiniman xcuanquil.
13Então Adonias, filho de Hagite, veio a Bate-Seba, mãe de Salomão; e perguntou ela: De paz é a tua vinda? Respondeu ele: É de paz.
13Laj Adonías lix yum lix Haguit cô chirilbal lix Betsabé lix naß laj Salomón. Lix Betsabé quixye re: —¿Ma saß usilal xatchal chicuilbâl? chan. Ut laj Adonías quixye re: —Saß usilal xinchal châcuilbal, chan re.
14E acrescentou: Uma palavra tenho que dizer-te. Respondeu ela: Fala.
14Ut laj Adonías quixye ajcuiß re: —Cuan cßaßru nacuaj xyebal âcue, chan. Lix Betsabé quixye re: —Ye cßaßru tâcuaj xyebal, chan.
15Disse, pois, ele: Bem sabes que o reino era meu, e que todo o Israel tinha posto a vista em mim para que eu viesse a reinar; contudo o reino se transferiu e veio a ser de meu irmão, porque foi feito seu pelo Senhor.
15Laj Adonías quixye re: —Lâat nacanau nak lâin raj xin-oc chokß rey. Chixjunileb li tenamit Israel xeßraj raj nak lâin xin-oc chokß rey. Abanan aß chic li cuîtzßin quixakabâc chokß rey xban nak joßcan quiraj li Kâcuaß saß xbên.
16Agora uma só coisa te peço; não ma recuses. Ela lhe disse: Fala.
16Li cßaßru nacuaj xtzßâmanquil châcuu, aßan aßin. Usan cui tâbânu li cßaßru tintzßâma châcuu, chan. Ut lix Betsabé quixye re: —Ye cue cßaßru tâcuaj tinbânu, chan.
17E ele disse: Peço-te que fales ao rei Salomão (porque ele não to recusará) , que me dê por mulher a Abisague, a sunamita.
17Ut laj Adonías quixye re: —Nintzßâma châcuu nak tat-âtinak riqßuin li rey Salomón xban nak aßan tixbânu li cßaßru tâtzßâma lâat. Tâye re nak tixqßue chokß cuixakil lix Abisag, Sunem xtenamit, chan.
18Respondeu Bate-Seba: Pois bem; eu falarei por ti ao rei.
18Ut lix Betsabé quixye re: —Us. Tinbânu li cßaßru xaye. Lâin tinâtinak riqßuin li rey saß âcßabaß lâat, chan.
19Foi, pois, Bate-Seba ter com o rei Salomão, para falar-lhe por Adonias. E o rei se levantou a encontrar-se com ela, e se inclinou diante dela; então, assentando-se no seu trono, mandou que pusessem um trono para a rainha-mãe; e ela se assentou � sua direita.
19Joßcan nak lix Betsabé cô chi âtinac riqßuin li rey Salomón saß xcßabaß laj Adonías. Li rey quixakli chixcßulbal lix naß ut quixxulub rib chiru. Chirix aßan quicßojla cuißchic saß lix cßojaribâl ut quixtakla xcßambal jun tem re nak lix naß tâchunlâk. Ut lix naß quichunla saß lix nim ukß.
20Então disse ela: Só uma pequena coisa te peço; não ma recuses. Respondeu-lhe o rei: Pede, minha mãe, porque não ta recusarei.
20Lix Betsabé quixye re: —Nacuaj xtzßâmanquil junak usilal châcuu. Usan cui tâbânu li cßaßru tintzßâma châcuu, chan. Li rey quixye re: —At innaß, ye cue cßaßru tâcuaj ut lâin tinbânu, chan.
21E ela disse: Dê-se Abisague, a sunamita, por mulher a teu irmão Adonias.
21Lix Betsabé quixye re: —Nacuaj raj nak tâqßue lix Abisag, Sunem xtenamit, chok rixakil laj Adonías lâ cuas, chan.
22Então respondeu o rei Salomão, e disse a sua mãe: E por que pedes Abisague, a sunamita, para Adonias? Pede também para ele o reino (porque é meu irmão mais velho); sim, para ele, e também para Abiatar, o sacerdote, e para Joabe, filho de Zeruia.
22Li rey Salomón quixye: —¿Cßaßut nak tâcuaj lix Abisag chokß rixakil laj Adonías? Mâre yôcat ajcuiß xcßoxlanquil xpatzßbal cue nak tinqßue lin cuanquil re yal xban nak aßan li cuas. Ut laj Abiatar laj tij ut laj Joab lix yum lix Sarvia nequeßoquen chirix, chan.
23E jurou o rei Salomão pelo Senhor, dizendo: Assim Deus me faça, e outro tanto, se não falou Adonias esta palavra contra a sua vida.
23Ut li rey Salomón quixbânu li juramento saß xcßabaß li Dios ut quixye: —Aß taxak li Dios tinixqßue chixtojbal inmâc cui incßaß tinqßue chi câmc laj Adonías xban li cßaßru xtzßâma chicuu.
24Agora, pois, vive o Senhor, que me confirmou e me fez assentar no trono de Davi, meu pai, e que me estabeleceu casa, como tinha dito, que hoje será morto Adonias.
24Saß xcßabaß li yoßyôquil Dios li quixxakaban cue chokß rey chokß rêkaj lin yucuaß, li Dios li quiqßuehoc re li cuanquil saß inbên ut saß xbêneb li cualal incßajol, lâin ninye nak laj Adonías tâcamsîk chiru ajcuiß li cutan aßin, chan.
25E o rei Salomão deu ordem a Benaías, filho de Jeoiada, o qual feriu a Adonias, de modo que morreu.
25Joßcan nak li rey Salomón quixtakla laj Benaía li ralal laj Joiada chixcamsinquil laj Adonías. Ut laj Benaía quixbânu li cßaßru quiyeheß re.
26Também a Abiatar, o sacerdete, disse o rei: Vai para Anatote, para os teus campos, porque és homem digno de morte; porém hoje não te matarei, porquanto levaste a arca do Senhor Deus diante de Davi, meu pai, e porquanto participaste de todas as aflições de meu pai.
26Ut li rey Salomón quixye re laj Abiatar laj tij: —Ayu Anatot saß lâ tenamit. Âcßulub raj li câmc, abanan incßaß tatincamsi xban nak lâat catcßamoc re li Lokßlaj Câx nak laj David lin yucuaß quicuan chokß rey. Ut xattzßakon ajcuiß riqßuin li raylal li quixcßul lin yucuaß, chan.
27Salomão, pois, expulsou Abiatar, para que não fosse sacerdote do Senhor, assim cumprindo a palavra que o Senhor tinha dito acerca da casa de Eli em Siló.
27Joßcan nak li rey Salomón quirisi laj Abiatar chokß aj tij. Arin quitzßakloc ru li quixye li Kâcuaß aran Silo chirixeb li ralal xcßajol laj Elí.
28Ora, veio esta notícia a Joabe (pois Joabe se desviara após Adonias, ainda que não se tinha desviado após Absalão) ; pelo que Joabe fugiu para o tabernáculo do Senhor, e apegou-se as pontas do altar.
28Nak laj Joab quirabi resil quiêlelic saß junpât ut cô saß li artal ut quixchap li xucub li cuan saß xxuc. Quixucuac xban nak qui-oquen chirix laj Adonías, usta incßaß qui-oquen chirix laj Absalón.
29E disseram ao rei Salomão: Joabe fugiu para o tabernáculo do Senhor; e eis que está junto ao altar. Então Salomão enviou Benaías, filho de Jeoiada, dizendo: Vai, mata-o.
29Li rey Salomón quirabi resil nak laj Joab quiêlelic ut cô saß li artal chixcolbal rib. Joßcan nak laj Salomón quixbok laj Benaía li ralal laj Joiada ut quixye re: —Tatxic ut tâcamsi laj Joab, chan.
30Foi, pois, Benaías ao tabernáculo do Senhor, e disse a Joabe: Assim diz o rei: Sai daí. Respondeu Joabe: Não! porém aqui morrerei. E Benaías tornou com a resposta ao rei, dizendo: Assim falou Joabe, e assim me respondeu.
30Laj Benaía cô cuan cuiß li artal ut quixye re laj Joab: —Li rey Salomón quixye nak tat-êlk arin, chan. Abanan laj Joab quixye: —Incßaß tinêlk. Arin tincâmk, chan. Ut laj Benaía cô cuißchic chixyebal re li rey cßaßru quixye laj Joab.
31Ao que lhe disse o rei: Faze como ele disse; mata-o, e sepulta-o, para que tires de sobre mim e de sobre a casa de meu pai o sangue que Joabe sem causa derramou.
31Ut li rey Salomón quixye re laj Benaía: —Camsi aran joß xye âcue ut tâmuk re nak tâêlk saß inbên li mâc li quixbânu laj Joab nak quixcamsiheb li cuînk chi mâcßaßeb xmâc. Ut tâêlk ajcuiß li mâc aßin saß xbêneb li ralal xcßajol laj David lin yucuaß.
32Assim o Senhor fará recair o sangue dele sobre a sua cabeça, porque deu sobre dois homens mais justos e melhores do que ele, e os matou � espada, sem que meu pai Davi o soubesse, a saber: a Abner, filho de Ner, chefe do exército de Israel, e a Amasa, filho de Jeter, chefe do exército de Judá.
32Li Dios tâqßuehok re chi câmc laj Joab xban nak laj Joab quixcamsiheb li cuib chi cuînk li kßaxal tîc xchßôleb ut châbileb xnaßleb chiru laj Joab. Quixcamsiheb chi incßaß quixnau laj David lin yucuaß. Aßaneb laj Abner, li quitaklan saß xbêneb lix soldados laj Israel, ut laj Amasa, li quitaklan saß xbêneb lix soldados laj Judá.
33Assim recairá o sangue destes sobre a cabeça de Joabe e sobre a cabeça da sua descendência para sempre; mas a Davi, e � sua descendência, e � sua casa, e ao seu trono, o Senhor dará paz para sempre.
33Lix tojbal rix li mâc aßan tâtßanekß saß xbên laj Joab ut saß xbêneb li ralal xcßajol. Abanan li Kâcuaß târosobtesiheb li ralal xcßajol laj David lin yucuaß. Ut xakxôk saß xnaßaj junelic lix cuanquilal li ralal xcßajol laj David li teßoc chokß xreyeb laj Israel, chan laj Salomón.
34Então Benaías, filho de Jeoiada, subiu e, arremetendo contra Joabe, o matou. E foi sepultado em sua casa, no deserto.
34Joßcan nak laj Benaía cô saß li artal. Quixcamsi laj Joab ut quixtakla xmukbal saß lix naßaj saß li chaki chßochß.
35Em lugar dele o rei pôs a Benaías, filho de Jeoiada, sobre o exército; e a Zadoque, o sacerdote, pôs em lugar de Abiatar.
35Ut li rey Salomón quixqßue laj Benaía li ralal laj Joiada chi taklânc saß xbêneb li soldados chokß rêkaj laj Joab. Ut quixqßue laj Sadoc laj tij chi cßanjelac chokß rêkaj laj Abiatar.
36Depois o rei mandou chamar a Simei e lhe disse: Edifica para ti uma casa em Jerusalém, habita aí, e daí não saias, nem para uma nem para outra parte.
36Chirix aßan li rey quixtakla xbokbal laj Simei ut quixye re: —Tâyîb lâ cuochoch arin Jerusalén. Tatcanâk arin ut mâ bar tat-êlk.
37E fica sabendo que, no dia em que saíres e passares o ribeiro de Cedrom, de certo hás de morrer. O teu sangue será sobre a tua cabeça.
37Cui tat-êlk saß li tenamit ut tatnumekß jun pacßal li haß Cedrón, relic chi yâl ninye âcue nak tatcamsîk. Ut lâat cuânk âmâc cui tatcamsîk, chan.
38Respondeu Simei ao rei: Boa é essa palavra; como tem dito o rei meu senhor, assim fará o teu servo. E Simei habitou em Jerusalém muitos dias.
38Ut laj Simei quixye: —Us. Mâcßaß naxye, at rey. Lâin tinbânu li cßaßru xaye, chan. Ut laj Simei najt quicuan Jerusalén.
39Sucedeu porém que, ao cabo de três anos, dois servos de Simei fugiram para Aquis, filho de Maacá, rei de Gate. E deram parte a Simei, dizendo: Eis que teus servos estão em Gate.
39Nak ac xnumeß chic oxib chihab, cuibeb lix lokßbil môs laj Simei queßêlelic ut queßcôeb riqßuin laj Aquis li ralal laj Maaca. Laj Aquis, aßan li rey aran Gat. Quiyeheß resil re laj Simei nak eb lix môs cuanqueb Gat.
40Então Simei se levantou, albardou o seu jumento e foi a Gate ter com Aquis, em busca dos seus servos; assim foi Simei, e os trouxe de Gate.
40Joßcan nak laj Simei quixyîb rix lix bûr ut cô riqßuin laj Aquis aran Gat chixsicßbaleb lix môs. Nak quixtauheb, quixcßameb cuißchic Jerusalén.
41Disseram a Salomão que Simei fora de Jerusalém a Gate, e já havia voltado.
41Li rey Salomón quirabi resil nak laj Simei qui-el Jerusalén ut cô Gat ut ac xsukßi chak cuißchic.
42Então o rei mandou chamar a Simei e lhe disse: Não te conjurei pelo Senhor e não te protestei, dizendo: No dia em que saíres para qualquer parte, sabe de certo que hás de morrer? E tu me disseste: Boa é essa palavra que ouvi.
42Tojoßnak li rey Salomón quixtakla xbokbal laj Simei ut quixye re: —¿Ma incßaß ta biß xinye âcue saß xcßabaß li Dios nak tatcamsîk saß li cutan nak tat-êlk arin Jerusalén? Ut lâat xaye cue, “Us, mâcßaß naxye. Tinbânu li cßaßru xaye,” chancat.
43Por que, então, não guardaste o juramento do Senhor, e a ordem que te dei?
43¿Cßaßut nak xakßet li cßaßru xinye âcue? ¿Cßaßut nak xakßet li juramento li xabânu chiru li Kâcuaß?
44Disse-lhe mais: Bem sabes tu, e o teu coração reconhece toda a maldade que fizeste a Davi, meu pai; pelo que o Senhor fará recair a tua maldade sobre a tua cabeça.
44Lâat nacanau chanru nak xatmâcob chiru laj David lin yucuaß. Anakcuan li Kâcuaß tixqßue saß âbên chixjunil li mâusilal li xabânu.
45Mas o rei Salomão será abençoado, e o trono de Davi será confirmado perante o Senhor para sempre:
45Abanan li Dios tâosobtesînk cue lâin ut aßan tixxakab saß xnaßaj lix cuanquileb li ralal xcßajol laj David chi junelic kße cutan, chan.Ut chirix aßan, li rey Salomón quixtakla laj Benaía li ralal laj Joiada chixcamsinquil laj Simei. Joßcan nak lix cuanquil laj Salomón quicana chi xakxo saß xnaßaj.
46E o rei deu ordem a Benaías, filho de Jeoiada, o qual saiu, e feriu a Simei, de modo que morreu. Assim foi confirmado o reino na mão de Salomão.
46Ut chirix aßan, li rey Salomón quixtakla laj Benaía li ralal laj Joiada chixcamsinquil laj Simei. Joßcan nak lix cuanquil laj Salomón quicana chi xakxo saß xnaßaj.