1Sucedeu depois destas coisas que, tendo Nabote, o jizreelita, uma vinha em Jizrreel, junto ao palácio de Acabe, rei de Samária,
1Aran Samaria cuan jun li cuînk aj Nabot xcßabaß. Jezreel xtenamit. Li cuînk aßan cuan jun xsir li racuîmk uvas nachß riqßuin lix palacio laj Acab, lix reyeb laj Samaria.
2falou este a Nabote, dizendo: Dá-me a tua vinha, para que me sirva de horta, porque está vizinha, ao pé da minha casa; e te darei por ela outra vinha melhor; ou, se desejares, dar-te-ei o seu valor em dinheiro.
2Saß jun li cutan li rey Acab quixye re laj Nabot: —Qßue cue lix naßaj lâ cuacuîmk uvas. Nachß cuan riqßuin lin palacio. Lâin nacuaj raubal li cuacuîmk aran. Tinqßue jun chic li naßajej chokß rêkaj malaj ut tintoj châcuu riqßuin tumin, chan.
3Respondeu, porém, Nabote a Acabe: Guarde-me o Senhor de que eu te dê a herança de meus pais.
3Abanan laj Nabot quixye re: —Incßaß taxak chixqßue inlesêns li Dios chixcßayinquil âcue li naßajej aßin xban nak lâin xcuêchani riqßuin lin xeßtônil yucuaß, chan.
4Então Acabe veio para sua casa, desgostoso e indignado, por causa da palavra que Nabote, o jizreelita, lhe falara; pois este lhe dissera: Não te darei a herança de meus pais. Tendo-se deitado na sua cama, virou a rosto, e não quis comer.
4Laj Acab cô saß xpalacio chi ra saß xchßôl ut chi yô xjoskßil xban nak laj Nabot quixye re nak incßaß tixqßue re li naßajej li quirêchani riqßuin lix xeßtônil xyucuaß. Nak quicuulac saß rochoch, quixyocob rib saß xcuarib ut yô chi iloc chiru li tzßac ut incßaß quiraj cuaßac.
5Mas, vindo a ele Jezabel, sua mulher, lhe disse: Por que está o teu espírito tão desgostoso que não queres comer?
5Ut lix Jezabel, li rixakil, quicuulac riqßuin ut quixye re: —¿Cßaßut nak ra saß âchßôl? ¿Cßaßut nak incßaß nacacuaj cuaßac? chan.
6Ele lhe respondeu: Porque falei a Nabote, o jizreelita, e lhe disse: Dá-me a tua vinha por dinheiro; ou, se te apraz, te darei outra vinha em seu lugar. Ele, porém, disse: Não te darei a minha vinha.
6Laj Acab quixye re: —Xinâtinac riqßuin laj Nabot, Jezreel xtenamit. Xinye re nak tixcßayi chokß cue lix naßaj lix uvas, malaj ut tinjal chiru. Abanan aßan xye cue nak incßaß tixqßue cue, chan.
7Ao que Jezabel, sua mulher, lhe disse: Governas tu agora no reino de Israel? Levanta-te, come, e alegre-se o teu coração; eu te darei a vinha de Nabote, o jizreelita.
7Ut lix Jezabel li rixakil quixye re: —Lâat li rey. Lâat nacattaklan arin Israel. Cuaclin ut cuaßin. Cßojob âchßôl. Lâin tinsicß xyâlal chanru tinbânu re nak aßan tixqßue âcue lix naßaj li racuîmk, chan.
8Então escreveu cartas em nome de Acabe e, selando-as com o sinete dele, mandou-as aos anciãos e aos nobres que habitavam com Nabote na sua cidade.
8Ut lix Jezabel quixtzßîba li hu saß xcßabaß li rey Acab ut quixqßue li retalil lix matkßab chiru. Quixtakla li hu aßan riqßuineb laj cßamol be ut riqßuineb li nequeßtaklan saß lix tenamit laj Nabot.
9Assim escreveu nas cartas: Apregoai um jejum, e ponde Nabote diante do povo.
9Saß eb li hu aßan quixye: —Yehomak resil nak tâcuânk li ayûn. Têchunub laj Nabot chiruheb li tenamit.
10E ponde defronte dele dois homens, filhos de Belial, que testemunhem contra ele, dizendo: Blasfemaste contra Deus e contra o rei. Depois conduzi-o para fora, e apedrejai-o até que morra.
10Têsicß cuibakeb li cuînk li incßaß useb xnaßleb. Têcßam chak chiru laj Nabot re teßxye nak xmajecua li Dios ut xmajecua ajcuiß li rey Acab. Chirix aßan têcßam laj Nabot chire tenamit ut têcuti chi pec toj retal tâcâmk, chan saß li hu.
11Pelo que os homens da cidade dele, isto é, os anciãos e os nobres que habitavam na sua cidade, fizeram como Jezabel lhes ordenara, conforme estava escrito nas cartas que ela lhes mandara.
11Eb li nequeßcßamoc be ut eb li nequeßtaklan saß lix tenamit laj Nabot queßxbânu joß queßtaklâc cuiß xban lix Jezabel joß quixtzßîba saß li hu li quixtakla riqßuineb.
12Apregoaram um jejum, e puseram Nabote diante do povo.
12Queßxye resil nak teßxbânu x-ayûn li tenamit ut queßxchunub laj Nabot chiruheb.
13Também vieram dois homens, filhos de Belial, e sentaram-se defronte dele; e estes filhos de Belial testemunharam contra Nabote perante o povo, dizendo: Nabote blasfemou contra Deus e contra o rei. Então o conduziram para fora da cidade e o apedrejaram, de sorte que morreu.
13Ut queßcuulac li cuînk li incßaß useb xnaßleb. Queßchunla chiru laj Nabot ut queßxye li ticßtiß chiruheb li tenamit. Queßxye nak laj Nabot quixmajecua li Dios ut quixmajecua ajcuiß li rey. Ut queßxcßam laj Nabot chire tenamit ut queßxcuti chi pec toj retal quicam.
14Depois mandaram dizer a Jezabel : Nabote foi apedrejado e morreu.
14Chirix chic aßan queßxtakla resil riqßuin lix Jezabel ut queßxye re nak queßxcuti chi pec laj Nabot ut quicam.
15Ora, ouvindo Jezabel que Nabote fora apedrejado e morrera, disse a Acabe: Levanta-te e toma posse da vinha de Nabote, e jizreelita, a qual ele recusou dar-te por dinheiro; porque Nabote já não vive, mas é morto.
15Nak quirabi resil lix camic, lix Jezabel quixye re laj Acab: —Ayu ut chap chokß âcue lix naßaj lix uvas laj Nabot li incßaß quixcßayi âcue xban nak laj Nabot mâ ani chic. Xcam, chan.
16Quando Acabe ouviu que Nabote já era morto, levantou-se para descer � vinha de Nabote, o jizreelita, a fim de tomar posse dela.
16Nak laj Acab quirabi resil nak xcam laj Nabot, cô chixchapbal lix naßaj lix uvas re tixcßam chokß re.
17Então veio a palavra do Senhor a Elias, o tisbita, dizendo:
17Ut li Kâcuaß quiâtinac riqßuin li profeta Elías, Tisbe xtenamit, ut quixye re:
18Levanta-te, desce para encontrar-te com Acabe, rei de Israel, que está em Samária. Eis que está na vinha de Nabote, aonde desceu a fim de tomar posse dela.
18—Tatxic chixtaubal laj Acab lix reyeb laj Israel, li cuan Samaria. Anakcuan cuan saß lix naßaj lix uvas laj Nabot xban nak cô chixchapbal chokß re.
19E falar-lhe-ás, dizendo: Assim diz o Senhor: Porventura não mataste e tomaste a herança? Falar-lhe-ás mais, dizendo: Assim diz o Senhor: No lugar em que os cães lamberam o sangue de Nabote, lamberão também o teu próprio sangue.
19Tâye re, “Joßcaßin xye li Kâcuaß: ¿Ma mâcuaß ta biß lâat li xatcamsin re laj Nabot? Ut anakcuan yôcat chixchapbal lix naßaj li racuîmk chokß âcue”. Ut tâye ajcuiß re, “Joßcaßin xye li Kâcuaß. Saß li naßajej li xeßxrekß cuiß lix quiqßuel laj Nabot eb li tzßiß, aran ajcuiß teßxrekß lâ quiqßuel lâat, at rey,” chaßkat re laj Acab.—
20Ao que disse Acabe a Elias: Já me achaste, ó inimigo meu? Respondeu ele: Achei-te; porque te vendeste para fazeres o que é mau aos olhos do Senhor.
20Nak laj Elías quicuulac aran, laj Acab quixye re: —At Elías, lâat li xicß nacat-iloc cue. Xinâtau chixbânunquil li incßaß us, chan. Ut laj Elías quixye re: —Yâl. Xatintau chixbânunquil li incßaß us xban nak lâat cßaynakat chixbânunquil li mâusilal chiru li Kâcuaß.
21Eis que trarei o mal sobre ti; lançarei fora a tua posteridade, e arrancarei de Acabe todo homem, escravo ou livre, em Israel;
21Joßcan nak li Kâcuaß xye âcue chi joßcaßin: “Lâin tinqßue raylal saß âbên. Tinsach ruheb chixjunileb lâ cualal âcßajol li cuanqueb Israel ut tinsach ruheb chixjunileb li cuînk li cuanqueb saß lâ cuochoch, joß môs joß ajcuiß li mâcuaßeb môs.
22e farei a tua casa como a casa de Jeroboão, filho de Nebate, e como a casa de Baasa, filho de Aías, por causa da provocação com que me provocaste � ira, fazendo Israel pecar.
22Tinsach ruheb lâ cualal âcßajol joß quinbânu reheb li ralal xcßajol li rey Jeroboam li ralal laj Nabat. Teßxcßul joß quixcßul laj Baasa li ralal laj Ahías xban nak xachikß injoskßil nak xacßameb xbe laj Israel chi mâcobc chicuu”, chan li Dios.
23Também acerca de Jezabel falou o Senhor, dizendo: Os cães comerão Jezabel junto ao antemuro de Jizreel.
23Li Dios x-âtinac ajcuiß chirix li tixcßul lix Jezabel. Quixye: —Lix tibel lix Jezabel tâcßuxekß xbaneb li tzßiß cuan cuiß li tzßac li sutsu cuiß li tenamit Jezreel.
24Quem morrer a Acabe na cidade, os cães o comerão; e o que lhe morrer no campo, as aves do céu o comerão.
24Ut eb lâ cualal âcßajol li teßcâmk saß tenamit teßcßuxekß xbaneb li tzßiß. Ut eb li teßcâmk saß cßalebâl teßcßuxekß xbaneb li soßsol, chan li Dios.
25(Não houve, porém, ninguém como Acabe, que se vendeu para fazer o que era mau aos olhos do Senhor, sendo instigado por Jezabel, sua mulher.
25Kßaxal quinumta li mâusilal quixbânu laj Acab chiru li Dios. Mâ ani junak reheb li rey quixbânu mâusilal joß quixbânu aßan. Ut lix Jezabel li rixakil, aßan li quicßamoc be chiru chixbânunquil li mâusilal.
26E fez grandes abominações, seguindo os ídolos, conforme tudo o que fizeram os amorreus, os quais o Senhor lançou fora da sua possessão, de diante dos filhos de Israel.)
26Kßaxal yibru li quixbânu laj Acab nak quixlokßoniheb li yîbanbil dios joß queßxbânu eb laj amorreo li queßisîc xban li Kâcuaß saß lix tenamiteb laj Israel.
27Sucedeu, pois, que Acabe, ouvindo estas palavras, rasgou as suas vestes, cobriu de saco a sua carne, e jejuou; e jazia em saco, e andava humildemente.
27Nak laj Acab quirabi li quixye li Dios, quixpej li rakß. Ut quixqßue chirix li kßes ru tßicr ut quixbânu lix ayûn. Quicuar chirix li kßes ru tßicr ut kßaxal ra saß xchßôl.
28Então veio a palavra do Senhor a Elias, o tisbita, dizendo:
28Ut li Kâcuaß quixye re laj Elías, Tisbe xtenamit:—¿Ma xaqßue retal nak laj Acab xcubsi rib chicuu? Xban nak xcubsi rib, lâin incßaß tintakla li raylal saß xbêneb li ralal xcßajol nak toj yoßyôk. Abanan tinqßue li raylal saß xbêneb li ralal xcßajol nak ac cuan chic li ralal chokß rey, chan.
29Não viste que Acabe se humilha perante mim? Por isso, porquanto se humilha perante mim, não trarei o mal enquanto ele viver, mas nos dias de seu filho trarei o mal sobre a sua casa.
29—¿Ma xaqßue retal nak laj Acab xcubsi rib chicuu? Xban nak xcubsi rib, lâin incßaß tintakla li raylal saß xbêneb li ralal xcßajol nak toj yoßyôk. Abanan tinqßue li raylal saß xbêneb li ralal xcßajol nak ac cuan chic li ralal chokß rey, chan.