1Ora, sucedeu achar-se ali um homem de Belial, cujo nome era Sebá, filho de Bicri, homem de Benjamim, o qual tocou a buzina, e disse: Não temos parte em Davi, nem herança no filho de Jessé; cada um � sua tenda, ó Israel!
1Saß li tenamit Gilgal quicuan jun li cuînk incßaß us xnaßleb. Aßan laj Seba, ralal laj Bicri. Xcomoneb li ralal xcßajol laj Benjamín. Laj Seba quixyâbasi li trompeta re xchßutubanquileb li tenamit, ut quixye reheb: —Lâo mâcßaß nakara chirix laj David li ralal laj Isaí. Mâcßaß tixqßue ke. Chikajunilo toxic saß kamuhebâl, chan.
2Então todos os homens de Israel se separaram de Davi, e seguiram a Sebá, filho de Bicri; porém os homens de Judá seguiram ao seu rei desde o Jordão até Jerusalém.
2Joßcaßin nak chixjunileb li ralal xcßajol laj Israel queßxtzßektâna laj David ut queßoquen chirix laj Seba, ralal laj Bicri. Abanan eb li ralal xcßajol laj Judá queßoquen chirix laj David lix reyeb. Queßcôeb chirix nak queßel cuan cuiß li nimaß Jordán ut queßcôeb toj Jerusalén.
3Quando Davi chegou � sua casa em Jerusalém, tomou as dez concubinas que deixara para guardarem a casa, e as pôs numa casa, sob guarda, e as sustentava; porém não entrou a elas. Assim estiveram encerradas até o dia da sua morte, vivendo como viúvas.
3Nak li rey David quicuulac saß li rochoch aran Jerusalén, quixqßue xjuneseb li lajêb chi ixk li queßcuan riqßuin li quixcanabeb chi iloc cab. Quixqßue xtzacaêmkeb, abanan incßaß chic quicuan riqßuineb. Joßcan nak queßcana chi tzßaptzßôqueb. Chanchaneb chic li xmâlcaßan chalen nak queßcam.
4Disse então o rei a Amasa: Convoca-me dentro de três dias os homens de Judá, e apresenta-te aqui.
4Mokon chic li rey quixye re laj Amasa: —Tâchßutubeb chixjunileb li cuînk li cuanqueb Judá. Saß oxib cutan cuânkeb arin ut cuânkat ajcuiß lâat, chan.
5Foi, pois, Amasa para convocar a Judá, porém demorou-se além do tempo que o rei lhe designara.
5Laj Amasa cô chixbokbaleb li cuînk, abanan incßaß quicuulac saß li cutan li quiyeheß re xban li rey David.
6Então disse Davi a Abisai: Mais mal agora nos fará Sebá, filho de Bicri, do que Absalão; toma, pois, tu os servos de teu senhor, e persegue-o, para que ele porventura não ache para si cidades fortificadas, e nos escape � nossa vista.
6Joßcan nak li rey quixye re laj Abisai: —Laj Seba, li ralal laj Bicri, kßaxal cuißchic nabal li chßaßajquilal tixcßam chak saß kabên chiru laj Absalón. Joßcan nak cßameb li cuînk li nequeßcßanjelac chicuu ut texxic chixsicßbal. Mâre anchal tâoc saß eb li tenamit sutsu saß tzßac ut incßaß chic târûk takachap, chan.
7Então saíram atrás dele os homens de Joabe, e os quereteus, e os peleteus, e todos os valentes; saíram de Jerusalém para perseguirem a Sebá, filho de Bicri.
7Joßcan nak queßcôeb chixjunileb li cuanqueb rubel xtak laj Joab. Queßcôeb ajcuiß eb laj cereteo, eb laj peleteo, joß eb ajcuiß chixjunileb li cauheb xchßôl chi pletic. Queßel Jerusalén re teßxic chixsicßbal laj Seba, li ralal laj Bicri.
8Quando chegaram � pedra grande que está junto a Gibeão, Amasa lhes veio ao encontro. Estava Joabe cingido do seu traje de guerra que vestira, e sobre ele um cinto com a espada presa aos seus lombos, na sua bainha; e, adiantando-se ele, a espada caiu da bainha.
8Nak queßcuulac nachß cuan cuiß li nimla pec aran Gabaón, queßcßuleß xban laj Amasa. Laj Joab cuan rakß soldado chirix. Lix chßîchß cuan saß xcßâmal xsaß. Nak yô chi nachßoc riqßuin laj Amasa, lix chßîchß laj Joab quitßaneß saß chßochß.
9E disse Joabe a Amasa: Vais bem, meu irmão? E Joabe, com a mão direita, pegou da barba de Amasa, para o beijar.
9Laj Joab quixye re laj Amasa: —¿Chan xacuil, at cuamîg?— Ut quixchap lix mach laj Amasa riqßuin li rukß nim re târutzß ru.
10Amasa, porém, não reparou na espada que está na mão de Joabe; de sorte que este o feriu com ela no ventre, derramando-lhe por terra as entranhas, sem feri-lo segunda vez; e ele morreu. Então Joabe e Abisai, seu irmão, perseguiram a Sebá, filho de Bicri.
10Laj Amasa incßaß quixqßue retal nak cuan xchßîchß laj Joab saß li rukß jun chic. Ut laj Joab quixcuj chi chßîchß laj Amasa ut qui-el lix cßamcßot ut quitßaneß saß chßochß ut quicam saß junpât. Jun sut ajcuiß quixcuj chi chßîchß. Chirix aßan laj Joab rochben laj Abisai li rîtzßin queßcôeb chixsicßbal laj Seba.
11Mas um homem dentre os servos de Joabe ficou junto a Amasa, e dizia: Quem favorece a Joabe, e quem é por Davi, siga a Joabe.
11Jun lix soldado laj Joab quixakli chixcßatk li camenak ut quixjap re chixyebal: —Li ani târaj oquênc chirixeb laj Joab ut laj David cheßxicak chirix laj Joab anakcuan, chan.
12E Amasa se revolvia no seu sangue no meio do caminho. E aquele homem, vendo que todo o povo parava, removeu Amasa do caminho para o campo, e lançou sobre ele um manto, porque viu que todo aquele que chegava ao pé dele parava.
12Laj Amasa tßantßo saß xyi be saß lix quiqßuel. Lix soldado laj Joab quiril nak chixjunileb yôqueb chi xaklîc cuan cuiß li camenak. Joßcan nak quixquelo li camenak chire li be ut quixtzßap riqßuin jun tßicr.
13Mas removido Amasa do caminho, todos os homens seguiram a Joabe, para perseguirem a Sebá, filho de Bicri.
13Nak ac xrisi li camenak saß li be, chixjunileb queßcôeb chirix laj Joab chixsicßbal laj Seba li ralal laj Bicri.
14Então Sebá passou por todas as tribos de Israel até Abel e Bete-Maacá; e todos os beritas, ajuntando-se, também o seguiram.
14Laj Seba quinumeß riqßuineb chixjunileb lix têpaleb li ralal xcßajol laj Israel toj quicuulac aran Abel-bet-maaca. Ut chixjunileb li ralal xcßajol laj Bicri queßxchßutub ribeb ut queßoc saß li tenamit chirix laj Seba.
15Vieram, pois, e cercaram a Sebá em Abel de Bete-Maacá; e levantaram contra a cidade um montão, que se elevou defronte do muro; e todo o povo que estava com Joabe batia o muro para derrubá-lo.
15Nak eb lix soldados laj Joab queßcuulac Abel-bet-maaca, queßxtûb li chßochß chirix li tzßac li sutsu cuiß li tenamit re târûk teßpletik riqßuineb. Ut queßxtiquib ajcuiß xtßanbal li tzßac.
16Então uma mulher sábia gritou de dentro da cidade: Ouvi! ouvi! Dizei a Joabe: Chega-te cá, para que eu te fale.
16Jun li ixk cuan xnaßleb quixjap re toj saß xbên li tzßac ut quixye: —Bânuhomak usilal. Yehomak re laj Joab nak tânachßok chak cuiqßuin. Lâin nacuaj âtinac riqßuin, chan.
17Ele, pois, se chegou perto dela; e a mulher perguntou: Tu és Joabe? Respondeu ele: Sou. Ela lhe disse: Ouve as palavras de tua serva. Disse ele: Estou ouvindo.
17Laj Joab quinachßoc riqßuin ut li ixk quixye re: —¿Ma lâat laj Joab?— Ut aßan quixye re: —Lâin laj Joab.— Li ixk quixye re: —Lâin aj cßanjel châcuu. Bânu usilal, chacuabi li cßaßru tinye, chan. Ut laj Joab quixye re: —Lâin tincuabi. Ye cue cßaßru tâcuaj.—
18Então falou ela, dizendo: Antigamente costumava-se dizer: Que se peça conselho em Abel; e era assim que se punha termo �s questões.
18Li ixk quixye re: —Najter eb li tenamit queßxye, “cui ani naraj tâqßuehekß xnaßleb tâxic chixpatzßbal xnaßleb aran Abel” chanqueb. Joßcaßin nak queßxyîb ru li chßaßajquilal junjûnk.
19Eu sou uma das pacíficas e das fiéis em Israel; e tu procuras destruir uma cidade que é mãe em Israel; por que, pois, devorarias a herança do Senhor?
19Li katenamit nacuan saß tuktûquil usilal ut nacuan saß xyâlal arin Israel. Aßin jun tenamit kßaxal nim xcuanquil. ¿Cßaßut nak tâcuaj xsachbal katenamit? Li tenamit aßin re li Dios, chan.
20Então respondeu Joabe, e disse: Longe, longe de mim que eu tal faça, que eu devore ou arruíne!
20Laj Joab quixye re: —Lâo incßaß takasach lâ tenamit chi moco xkacßoxla xpoßbal ru li cßaßru cuan êre.
21A coisa não é assim; porém um só homem da região montanhosa de Efraim, cujo nome é Sebá, filho de Bicri, levantou a mão contra o rei, contra Davi; entregai-me só este, e retirar-me-ei da cidade. E disse a mulher a Joabe: Eis que te será lançada a sua cabeça pelo muro.
21Mâcuaß aßan li nakaj lâo. Jun li cuînk aj Seba xcßabaß xchal chak saß lix naßajeb li ralal xcßajol laj Efraín, li tzûl ru. Li cuînk aßan târaj pletic riqßuin li rey David. Cui têkßaxtesi ke li cuînk aßan, lâo toxic ut incßaß to-oc saß lê tenamit, chan laj Joab. Li ixk quixye re: —Lâo takacamsi ut takacut lix jolom junpacßal li tzßac, chan.
22A mulher, na sua sabedoria, foi ter com todo o povo; e cortaram a cabeça de Sebá, filho de Bicri, e a lançaram a Joabe. Este, pois, tocou a buzina, e eles se retiraram da cidade, cada um para sua tenda. E Joabe voltou a Jerusalém, ao rei.
22Ut li ixk quixserakßi reheb li cuanqueb saß li tenamit cßaßru us xbânunquil. Queßxcamsi laj Seba li ralal laj Bicri ut queßxcut lix jolom jun pacßal li tzßac cuan cuiß laj Joab. Ut laj Joab quixyâbasi lix trompeta re nak teßxcanab pletic ut chixjunileb li cuanqueb rochben queßcôeb saß li rochocheb. Ut laj Joab cô Jerusalén riqßuin li rey David.
23Ora, Joabe estava sobre todo o exército de Israel; e Benaías, filho de Jeoiada, sobre os quereteus e os peleteus;
23Laj Joab quicana chi taklânc saß xbêneb chixjunileb lix soldados aj Israel. Ut laj Benaía li ralal laj Joiada quicana chi taklânc saß xbêneb laj cereteo ut eb laj peleteo.
24e Adorão sobre a gente de trabalhos forçados; Jeosafá, filho de Ailude, era cronista;
24Laj Adoram quitaklan saß xbêneb li queßpuersîc ruheb chi trabajic. Ut laj Josafat, li ralal laj Ahilud, aßan li quitzßîban re li retalil li cßaßru quicßulman.
25Seva era escrivão; Zadoque e Abiatar, sacerdotes;
25Laj Seva, aßan laj tzßîb. Ut laj Sadoc ut laj Abiatar, aßaneb laj tij.Laj Ira, Jair xtenamit, aßan laj tij li quicuan riqßuin laj David.
26e Ira, o jairita, era o oficial-mor de Davi.
26Laj Ira, Jair xtenamit, aßan laj tij li quicuan riqßuin laj David.