1E, como se determinou que navegássemos para a Itália, entregaram Paulo e alguns outros presos a um centurião por nome Júlio, da coorte augusta.
1Nak quich'ola li kaxiquic chiru ha' toj Italia, laj Pablo rochbeneb li jun ch'ol chic li cuanqueb chi prêxil, que'k'axtesîc sa' ruk' jun li capitán aj Julio xc'aba'. A'an xcomoneb li jun ch'ûtal chi soldado re li acuabej César.
2E, embarcando em um navio de Adramítio, que estava prestes a navegar em demanda dos portos pela costa da Ásia, fizemo-nos ao mar, estando conosco Aristarco, macedônio de Tessalônica.
2Co-oc sa' jun li jucub li quichal chak sa' li tenamit Adramitio. Li jucub a'an ac xic re. Côo kochben laj Aristarco li quichal chak Tesalónica xcuênt Macedonia. Li jucub tânumek' chixc'atk eb li na'ajej xcuênt Asia.
3No dia seguinte chegamos a Sidom, e Júlio, tratando Paulo com bondade, permitiu-lhe ir ver os amigos e receber deles os cuidados necessários.
3Ut sa' li cutan jun chic cocuulac Sidón. Laj Julio quixbânu usilal re laj Pablo. Quixcanab chi xic riq'uineb laj pâbanel li cuanqueb aran re nak tâtenk'âk xbaneb.
4Partindo dali, fomos navegando a sotavento de Chipre, porque os ventos eram contrários.
4Co-el aran Sidón sa' li jucub. Nak yôco chi xic, coxonumek' nach' riq'uin Chipre xban nak chiku yô chi châlc li ik'.
5Tendo atravessado o mar ao longo da Cilícia e Panfília, chegamos a Mirra, na Lícia.
5Conume' jun pac'al li palau cuan cui' li tenamit Cilicia ut Panfilia. Ut cocuulac sa' li tenamit Mira li cuan sa' xcuênt Licia.
6Ali o centurião achou um navio de Alexandria que navegava para a Itália, e nos fez embarcar nele.
6Aran quixtau jun li jucub li capitán re Alejandría. Ac xic re Italia ut corocsi sa' li jucub a'an re toxic.
7Navegando vagarosamente por muitos dias, e havendo chegado com dificuldade defronte de Cnido, não nos permitindo o vento ir mais adiante, navegamos a sotavento de Creta, � altura de Salmone;
7Nabal cutan cobêc chiru ha' chi timil. Ra sa nak cocuulac sa' xjayal li tenamit Gnido. Xban nak k'axal cau li ik', jo'can nak quikajal kabe. Conume' cuan cui' li tenamit Salmón ut côo sa' li na'ajej Creta li sutsu sa' ha'.
8e, costeando-a com dificuldade, chegamos a um lugar chamado Bons Portos, perto do qual estava a cidade de Laséia.
8K'axal ch'a'aj ut k'axal timil cocuulac sa' jun li tenamit "Châbil Oquebâl" neque'xye re. Nach' riq'uin a'an cuan li tenamit Lasea.
9Havendo decorrido muito tempo e tendo-se tornado perigosa a navegação, porque já havia passado o jejum, Paulo os advertia,
9Nabal cutan cobay sa' li na'ajej a'an ut xiu xiu chic li xic chiru ha' xban nak cuulac re li habalk'e. Jo'can nak laj Pablo qui-oc chixq'uebal xna'lebeb laj ch'e'ol jucub.
10dizendo-lhes: Senhores, vejo que a viagem vai ser com avaria e muita perda não só para a carga e o navio, mas também para as nossas vidas.
10Quixye reheb: -Ex cuas cuîtz'in, yôquin chixq'uebal retal nak li xic chiru ha' k'axal ch'a'aj. Nabal li raylal takac'ul chi jo'ca'in. Moco ca'aj cui' ta xiu xiu re li jucub ut li rîk. Xiu xiu aj ban cui' chok' ke lâo, chan laj Pablo.
11Mas o centurião dava mais crédito ao piloto e ao dono do navio do que �s coisas que Paulo dizia.
11Abanan li capitán inc'a' quixq'ue xcuanquil li c'a'ru quixye laj Pablo. A' ban chic li c'a'ru que'xye laj êchal re li jucub ut laj ch'e'ol re, a'an chic li que'xbânu.
12E não sendo o porto muito próprio para invernar, os mais deles foram de parecer que daí se fizessem ao mar para ver se de algum modo podiam chegar a Fênice, um porto de Creta que olha para o nordeste e para o sueste, para ali invernar.
12Ut xban nak mâc'a' junak na'ajej bar târûk te'xnumsi cui' li habalk'e chi sa sa' xch'ôleb, li xq'uialeb que'xye nak us li êlc aran cui târûk te'cuulak Fenice re te'xnumsi li habalk'e aran. A'an jun li tenamit xcuênt Creta. Sa' li na'ajej a'an cuan cuib li oquebâl re li jucub. Jun nacana sa' li suroeste ut li jun chic nacana sa' li noroeste.
13Soprando brandamente o vento sul, e supondo eles terem alcançado o que desejavam, levantaram ferro e iam costeando Creta bem de perto.
13Nak ac yô li ik' li nachal sa' li sur, que'xc'oxla nak naru te'xic. Jo'can nak que'xtiquib xic. Yôqueb chi xic chire li palau nach' riq'uin li na'ajej Creta.
14Mas não muito depois desencadeou-se do lado da ilha um tufão de vento chamado euro-aquilão;
14Junpât na chic nak quichal jun cacuil ik'. Lix cau ok li ha' yô chixsac'bal rib chiru li jucub. Euroclidón xc'aba' li ik' a'an li nachal chak sa' li noroeste.
15e, sendo arrebatado o navio e não podendo navegar contra o vento, cedemos � sua força e nos deixávamos levar.
15Inc'a' chic que'xcuy xmetz'êu li cacuil ik' laj ch'e'ol re li jucub. Jo'can nak quikacanab kib re toxc'am. Ut li jucub quic'ame' xban li ik'.
16Correndo a sota-vento de uma pequena ilha chamada Clauda, somente a custo pudemos segurar o batel,
16Cocuulac cuan cui' jun sîril li ch'och' Clauda xc'aba' sutsu sa' ha'. Ra sa nak coru xtaksinquil li ch'ina jucub li yô chi quelôc xban li nimla jucub.
17o qual recolheram, usando então os meios disponíveis para cingir o navio; e, temendo que fossem lançados na Sirte, arriaram os aparelhos e se deixavam levar.
17Nak kataksi sa' li nimla jucub, c'ajo' nak que'xucuac li cristian. Que'xc'oxla nak mâre tât'ilk li jucub sa' li samaib. Que'xcubsi xt'icrul li jucub ut yôco chi xic chi jo'can.
18Como fôssemos violentamente açoitados pela tempestade, no dia seguinte começaram a alijar a carga ao mar.
18Jo' cuulajak chic toj cau ajcui' li ik'. C'ajo' nak yô chirec'asinquil li jucub. Jo'can nak quikatiquib xjebbal li rîk ut kacut sa' li palau.
19E ao terceiro dia, com as próprias mãos lançaram os aparelhos do navio.
19Sa' rox li cutan quikisi sa' li jucub li c'a'ru nac'anjelac re li jucub, re nak inc'a' chic âlak li jucub.
20Não aparecendo por muitos dia nem sol nem estrelas, e sendo nós ainda batidos por grande tempestade, fugiu-nos afinal toda a esperança de sermos salvos.
20Chiru nabal cutan inc'a' qui-iloc li sak'e chi moco li chahim chiru k'ojyîn. K'axal cau li câk-sut-ik' ut xiu xiu cuanco. Inc'a' chic nakayo'oni nak tocolek' ta.
21Havendo eles estado muito tempo sem comer, Paulo, pondo-se em pé no meio deles, disse: Senhores, devíeis ter-me ouvido e não ter partido de Creta, para evitar esta avaria e perda.
21Ac xnume' nabal cutan ut mâji' nakayal cua. Jo'can nak laj Pablo quixakli sa' xyiheb ut quixye reheb: -Ex cuas cuîtz'in, k'axal us raj quinêrabi ta. Inc'a' raj co-el chak Creta. Cui ta inc'a' xo-el, inc'a' raj xkac'ul li raylal a'in ut inc'a' raj xosachoc.
22E agora vos exorto a que tenhais bom ânimo, pois não se perderá vida alguma entre vós, mas somente o navio.
22A'ut anakcuan tinye êre nak mexc'oxlac. Cauhak ban êch'ôl xban nak mâ ani ke tâcâmk. Ca'aj cui' li jucub tâsachk.
23Porque esta noite me apareceu um anjo do Deus de quem eu sou e a quem sirvo,
23Sa' li k'ojyîn a'in xc'utbesi rib chicuu jun x-ángel li Dios laj êchal cue, li ninc'anjela ru.
24dizendo: Não temas, Paulo, importa que compareças perante César, e eis que Deus te deu todos os que navegam contigo.
24Li ángel xye cue, "Matxucuac, at Pablo, xban nak tento nak tatcuulak riq'uin li acuabej César. Xban xnimal rusilal li Kâcua', mâ jun reheb li cuanqueb âcuochben te'câmk," chan cue.
25Portanto, senhores, tende bom ânimo; pois creio em Deus que há de suceder assim como me foi dito.
25Jo'can nak cauhak êch'ôl, ex cuas cuîtz'in. Lâin cau inch'ôl riq'uin li Dios nak tâc'ulmânk jo' xye cue li ángel.
26Contudo é necessário irmos dar em alguma ilha.
26Abanan tento nak tocutek' xban li ha' sa' jun na'ajej sutsu sa' ha', chan laj Pablo reheb.
27Quando chegou a décima quarta noite, sendo nós ainda impelidos pela tempestade no mar de Ádria, pela meia-noite, suspeitaram os marinheiros a proximidade de terra;
27Cuib xamân na yôco chi c'uluc raylal. Li ha' yô chikac'ambal yalak bar chiru li palau Adriático xc'aba' xban li cacuil ik'. Tuktu chic k'ojyîn nak eb laj ch'e'ol jucub que'xc'oxla nak ac cuulaqueb re chi ch'och'el.
28e lançando a sonda, acharam vinte braças; passando um pouco mais adiante, e tornando a lançar a sonda, acharam quinze braças.
28Que'xcubsi jun li c'am re xbisbal xchamal li ha'. Toj cuan cuaklaju xcâc'âl metro xchamal nak que'xbis. Nak que'jiloc chic ca'ch'in, que'xq'ue cui'chic li bisleb ut cuukub xca'c'âl metro chic lix chamal.
29Ora, temendo irmos dar em rochedos, lançaram da popa quatro âncoras, e esperaram ansiosos que amanhecesse.
29C'ajo' lix xiuheb xban nak que'xc'oxla nak mâre tâcutek' li jucub sa' xyânk pec xban lix cau ok li palau. Jo'can nak que'xq'ue sa' li ha' chirix li jucub câhib li nînki ch'îch' ancla xc'aba' re raj xxakabanquil li jucub. Ut neque'raj ta ac xsakêu.
30Procurando, entrementes, os marinheiros fugir do navio, e tendo arriado o batel ao mar sob pretexto de irem lançar âncoras pela proa,
30Ut eb laj ch'e'ol jucub que'raj êlelic sa' li jucub. Que'xq'ue li ch'ina jucub sa' ha' ut que'xbânu ribeb nak te'raj xq'uebal li ch'îch' ancla sa' ha' chiru li jucub.
31disse Paulo ao centurião e aos soldados: Se estes não ficarem no navio, não podereis salvar-vos.
31Laj Pablo quixye re li capitán ut reheb ajcui' li soldado: -Cui inc'a' neque'cana eb a'in sa' li jucub, lâex inc'a' târûk texcolek', chan.
32Então os soldados cortaram os cabos do batel e o deixaram cair.
32Jo'can nak eb li soldado que'xyoc' lix c'âmal li ch'ina jucub ut que'xcanab chi sachc sa' li palau.
33Enquanto amanhecia, Paulo rogava a todos que comessem alguma coisa, dizendo: É já hoje o décimo quarto dia que esperais e permaneceis em jejum, não havendo provado coisa alguma.
33Nak qui-oc chi cutanoc', laj Pablo quixq'ue xcacuilal xch'ôleb chixjunileb ut quixye reheb nak te'cua'ak. Quixye reheb: -Cuib xamân anakcuan êroquic chi oybenînc ut chixcuybal êsa' chi mâc'a' nequetzaca.
34Rogo-vos, portanto, que comais alguma coisa, porque disso depende a vossa segurança; porque nem um cabelo cairá da cabeça de qualquer de vós.
34Nintz'âma chêru nak texcua'ak re nak cauhakex ut mâ jun êre tâcâmk, chan reheb.
35E, havendo dito isto, tomou o pão, deu graças a Deus na presença de todos e, partindo-o começou a comer.
35Ut nak quixye a'an, quixchap jun li caxlan cua ut quixbantioxi chiru li Dios chiruheb chixjunileb li cuanqueb aran. Ut nak quixjach, qui-oc chixcua'bal.
36Então todos cobraram ânimo e se puseram também a comer.
36Riq'uin a'in quic'ojla xch'ôleb chixjunileb ut que'oc ajcui' chi cua'ac eb a'an.
37Éramos ao todo no navio duzentas e setenta e seis almas.
37Chikajunilo li cuanco sa' li jucub, cuanco cuib ciento riq'uin cuaklaju xcâc'âl.
38Depois de saciados com a comida, começaram a aliviar o navio, alijando o trigo no mar.
38Nak ac xe'rake' chi cua'ac, que'oc cui'chic chixjebbal li rîk li jucub ut que'xcut chi ha' li trigo re nak tâsêbok' li rîk.
39Quando amanheceu, não reconheciam a terra; divisavam, porém, uma enseada com uma praia, e consultavam se poderiam nela encalhar o navio.
39Nak quicutano' que'xq'ue retal nak cuanqueb sa' jun na'ajej inc'a' neque'xnau ru. Aran na-oc jun li nima' sa' li palau ut aran cuan jun li na'ajej sa' samaib chire li palau. Aran que'xc'oxla nak târûk te'xhiltesi li jucub.
40Soltando as âncoras, deixaram-nas no mar, largando ao mesmo tempo as amarras do leme; e, içando ao vento a vela da proa, dirigiram-se para a praia.
40Que'xyoc' lix c'âmal li anclas ut que'xcanab chi subûnc sa' li ha'. Que'xcotz ajcui' lix bac'bal li ch'îch' li naberesin re li jucub. Ut que'xtaksi cui'chic li nimla t'icr li naramoc re li ik'. Ut yôqueb chi xic chire li ha'.
41Dando, porém, num lugar onde duas correntes se encontravam, encalharam o navio; e a proa, encravando-se, ficou imóvel, mas a popa se desfazia com a força das ondas.
41Li jucub quic'ame' xban li ik' bar neque'xc'ul cui' rib li nima' ut li palau. Aran quit'il sa' samaib li ru'uj li jucub. Inc'a' chic qui-ec'an sa' xna'aj. Ut li jucub yô chi jorec' xban lix cau ok li palau.
42Então o parecer dos soldados era que matassem os presos para que nenhum deles fugisse, escapando a nado.
42Eb li soldado que'xc'oxla nak us te'xcamsiheb chixjunil li prêx re nak inc'a' te'xcut rib chi numxic chiru ha' re te'xcol rib.
43Mas o centurião, querendo salvar a Paulo, estorvou-lhes este intento; e mandou que os que pudessem nadar fossem os primeiros a lançar-se ao mar e alcançar a terra;
43Abanan li capitán quiraj xcolbal laj Pablo. Jo'can nak quixpo' ru lix c'a'uxeb li soldado ut quixye reheb nak li ani naxnau numxic xcutakeb rib xbên cua sa' ha' ut te'numxik re nak te'êlk chi ch'och'el.Cuan li que'el chiru tz'alam che' ut cuan que'xchap c'a'ak re ru re li jucub. Jo'ca'in nak que'cole' chixjunileb ut que'el chi ch'och'el.
44e que os demais se salvassem, uns em tábuas e outros em quaisquer destroços do navio. Assim chegaram todos � terra salvos.
44Cuan li que'el chiru tz'alam che' ut cuan que'xchap c'a'ak re ru re li jucub. Jo'ca'in nak que'cole' chixjunileb ut que'el chi ch'och'el.