1Pareceu bem a Dario constituir sobre o reino cento e vinte sátrapas, que estivessem por todo o reino;
1Qui-ala saß xchßôl li rey Darío xxakabanquil jun ciento riqßuin jun may chi cuînk re tixqßue xcuanquileb chi taklânc saß chixjunil li naßajej.
2e sobre eles três presidentes, dos quais Daniel era um; a fim de que estes sátrapas lhes dessem conta, e que o rei não sofresse dano.
2Ut quixxakabeb oxibeb chic li cuînk re nak eb aßan teßtaklânk saß xbêneb li jun ciento riqßuin junmay chi cuînk li ac quixxakabeb. Laj Daniel aßan jun saß xyânkeb li oxib li queßxakabâc re nak teßril ma tzßakal re ru lix cßanjeleb li jun ciento riqßuin junmay ut re ajcuiß nak teßril chi us li cßaßru cuan re li rey.
3Então o mesmo Daniel sobrepujava a estes presidentes e aos sátrapas; porque nele havia um espírito excelente; e o rei pensava constituí-lo sobre todo o reino:
3Laj Daniel kßaxal cuißchic us quixbânu chiruheb li cuib chic chi gobernador joßqueb ajcuiß chixjunileb li nequeßtaklan xban nak kßaxal cuißchic châbil xnaßleb chiruheb chixjunileb. Joßcan nak li rey quixcßoxla xqßuebal laj Daniel chi taklânc saß xbêneb chixjunileb li tenamit.
4Nisso os presidentes e os sátrapas procuravam achar ocasião contra Daniel a respeito do reino mas não podiam achar ocasião ou falta alguma; porque ele era fiel, e não se achava nele nenhum erro nem falta.
4Ut eb li gobernador ut eb li nequeßtaklan saß li tenamit, queßoc chixcakalinquil laj Daniel. Queßoc chixsicßbal chanru nak tâpaltok re nak târûk teßjitok chirix chiru li rey. Abanan incßaß queßxtau chanru nak teßjitok chirix xban nak laj Daniel tîc xchßôl ut mâcßaß xmâc, chi moco quixbalakßiheb li tenamit.
5Pelo que estes homens disseram: Nunca acharemos ocasião alguma contra este Daniel, a menos que a procuremos no que diz respeito a lei do seu Deus.
5Tojoßnak eb li cuînk aßan queßxye: —Mâcßaß târûk tojitok cuiß chirix laj Daniel cui incßaß takabânu saß xcßabaß lix pâbanquil xchakßrab lix Dios, chanqueb.
6Então os presidentes e os sátrapas foram juntos ao rei, e disseram-lhe assim: ç rei Dario, vive para sempre.
6Ut eb li gobernador joßqueb ajcuiß li nequeßtaklan saß xbêneb li tenamit queßxchßutub ribeb chiru li rey ut queßxye re: —At rey Darío, chicuânk taxak lâ yußam chi junelic.
7Todos os presidentes do reino, os prefeitos e os sátrapas, os conselheiros e os governadores, concordaram em que o rei devia baixar um decreto e publicar o respectivo interdito, que qualquer que, por espaço de trinta dias, fizer uma petição a qualquer deus, ou a qualquer homem, exceto a ti, ó rei, seja lançado na cova dos leões.
7Chikajunilo lâo li gobernador ut eb li capitán, eb li comisionado ut eb li nînk xcuanquileb, xkacßûb ru chi kibil kib nak lâat tâqßue jun li chakßrab ut tâxakab xcuanquil. Tâchakßrabiheb li tenamit nak chiru li lajêb xcaßcßâl cutan li tâchâlk mâ ani naru tâtzßâmânk chiru lix Dios chi moco chiru junak cuînk. Caßaj cuiß châcuu lâat târûk teßtzßâmânk. Ut cui cuan junak naxkßet lâ chakßrab, li jun aßan tâcutekß saß xyânkeb li cakcoj.
8Agora pois, ó rei, estabelece o interdito, e assina o edital, para que não seja mudado, conforme a lei dos medos e dos persas, que não se pode revogar.
8Tâqßue li chakßrab aßin ut tâtzßîba lâ cßabaß chiru re nak tâxakabâk xcuanquil ut mâ ani târûk tâjalok ru. Aßanak lix chakßrabeb laj Medo ut eb laj Persia ut mâ ani târûk tâsachok re xcuanquil, chanqueb re li rey.
9Em virtude disto o rei Dario assinou o edital e o interdito.
9Joßcan nak li rey Darío quixqßue li chakßrab ut quixtzßîba lix cßabaß chiru.
10Quando Daniel soube que o edital estava assinado, entrou em sua casa, no seu quarto em cima, onde estavam abertas as janelas que davam para o lado de Jerusalém; e três vezes no dia se punha de joelhos e orava, e dava graças diante do seu Deus, como também antes costumava fazer.
10Nak quixnau nak li rey quixqßue li chakßrab aßan, laj Daniel cô saß rochoch. Ut quixcanab chi teto lix ventanil lix cuaribâl li cuan saß xjayal li tenamit Jerusalén. Joß cßaynak xbânunquil laj Daniel, quixcuikßib rib aran ut oxib sut chiru li cutan quitijoc ut quibantioxin chiru li Kâcuaß lix Dios joß naxbânu rajlal.
11Então aqueles homens foram juntos, e acharam a Daniel orando e suplicando diante do seu Deus.
11Ut eb li xicß nequeßiloc re laj Daniel queßxchßutub ribeb chiru lix ventana ut queßril nak laj Daniel yô chi tijoc ut yô chi tzßâmânc chiru lix Dios.
12Depois se foram � presença do rei e lhe perguntaram no tocante ao interdito real: Porventura não assinaste um interdito pelo qual todo homem que fizesse uma petição a qualquer deus, ou a qualquer homem por espaço de trinta dias, exceto a ti, ó rei, fosse lançado na cova dos leões? Respondeu o rei, e disse: Esta palavra é certa, conforme a lei dos medos e dos persas, que não se pode revogar.
12Ut queßcôeb saß junpât riqßuin li rey ut queßâtinac riqßuin chirix li chakßrab li quixqßue ut queßxye re: —¿Ma incßaß ta biß xaqßue li chakßrab nak chiru lajêb xcaßcßâl cutan mâ ani tâtzßâmânk chiru lix Dios, malaj ut chiru junak cuînk cui mâcuaß âcuiqßuin lâat, at rey? ¿Ma incßaß ta biß caye nak li ani tâtzßâmânk chiru lix Dios, li jun aßan tâcutekß saß xnaßajeb li cakcoj? chanqueb. Quichakßoc li rey ut quixye: —Yâl nak joßcan. Aßan lix chakßrabeb laj Medo ut eb laj Persia ut mâ ani naru tâjalok re aßan, chan.
13Então responderam ao rei, dizendo-lhe Esse Daniel, que é dos exilados de Judá, e não tem feito caso de ti, ó rei, nem do interdito que assinaste; antes três vezes por dia faz a sua oração.
13Ut queßxye re li rey: —Laj Daniel li ralal xcßajoleb laj judío li queßchapeß ut queßcßameß chak arin, aßan incßaß naxqßue âcuanquil, at rey, chi moco naxpâb li chakßrab li xaqßue. Oxib sut chiru li cutan natzßâman chiru lix Dios, chanqueb.
14Ouvindo então o rei a notícia, ficou muito penalizado, e a favor de Daniel propôs dentro do seu coração livrá-lo; e até o pôr do sol trabalhou para o salvar.
14Cßajoß nak quirahoß xchßôl li rey nak quirabi cßaßru queßxye eb aßan. Ut aßan quixcßoxla saß xchßôl nak tixcol laj Daniel. Ut quixyal xkße xsicßbal chanru nak tixcol toj chalen nak qui-ecuu.
15Nisso aqueles homens foram juntos ao rei, e lhe disseram: Sabe, ó rei, que é lei dos medos e persas que nenhum interdito ou decreto que o rei estabelecer, se pode mudar.
15Eb li cuînk queßsukßi cuißchic riqßuin li rey ut queßxchßutub rib riqßuin ut queßxye re: —At rey, lâat nacanau nak lix chakßrab eb laj Medo ut eb laj Persia naxye nak mâ ani naru najaloc ru li chakßrab xakabanbil xcuanquil xban junak rey, chanqueb.
16Então o rei deu ordem, e trouxeram Daniel, e o lançaram na cova dos leões. Ora, disse o rei a Daniel: O teu Deus, a quem tu continuamente serves, ele te livrará.
16Joßcan nak li rey quixtakla xcßambal chak laj Daniel ut quixye re: —Aß taxak li Kâcuaß lâ Dios li nacacßanjela ru junelic, aßan taxak chicolok âcue saß rukßeb li cakcoj, chan re. Ut queßxcut laj Daniel saß xyânkeb li cakcoj.
17E uma pedra foi trazida e posta sobre a boca da cova; e o rei a selou com o seu anel e com o anel dos seus grandes, para que no tocante a Daniel nada se mudasse:
17Ut queßxcßam jun li nimla pec ut riqßuin aßan queßxtzßap li oquebâl re lix naßajeb li cakcoj. Ut li rey quixqßue li sello chiru li pec riqßuin lix matkßab ut riqßuin ajcuiß lix matkßab eb laj cßanjel chiru. Aßan li retalil nak mâ ani tâtehok re.
18Depois o rei se dirigiu para o seu palácio, e passou a noite em jejum; e não foram trazidos � sua presença instrumentos de música, e fugiu dele o sono.
18Tojoßnak li rey cô saß li palacio ut quixyocob rib saß xchßât chi incßaß quicuaßac, chi moco quichßeßeß li cuajb re xqßuebal xsahil xchßôl. Ut incßaß quicuar li rey xban xcßaßux.
19Então o rei se levantou ao romper do dia, e foi com pressa � cova dos leões.
19Sakêuc re nak quicuacli li rey ut cô saß junpât saß lix naßajeb li cakcoj.
20E, chegando-se � cova, chamou por Daniel com voz triste; e disse o rei a Daniel: ç Daniel, servo do Deus vivo, dar-se-ia o caso que o teu Deus, a quem tu continuamente serves, tenha podido livrar- te dos leões?
20Nak yô chi nachßoc aran, chi ra saß xchßôl, li rey quixbok laj Daniel ut quixye re: —At Daniel, lâat aj cßanjel chiru li yoßyôquil Dios. ¿Ma xatxcol lâ Dios li junelic nacacßanjela ru? ¿Ma xatxcol chiruheb li cakcoj? chan re.
21Então Daniel falou ao rei: ç rei, vive para sempre.
21Laj Daniel quichakßoc ut quixye re: —At rey, chicuânk taxak lâ yußam chi junelic.
22O meu Deus enviou o seu anjo, e fechou a boca dos leões, e eles não me fizeram mal algum; porque foi achada em mim inocência diante dele; e também diante de ti, ó rei, não tenho cometido delito algum.
22Lin Dios quixtakla chak lix ángel ut aßan quitzßapoc re lix tzßûmal reheb li cakcoj re nak incßaß tineßxcamsi xban nak chiru li Dios mâcßaß inmâc chi moco châcuu lâat xinbânu li incßaß us, chan re li rey.
23Então o rei muito se alegrou, e mandou tirar a Daniel da cova. Assim foi tirado Daniel da cova, e não se achou nele lesão alguma, porque ele havia confiado em seu Deus.
23Cßajoß nak quisahoß xchßôl li rey xban nak quicoleß laj Daniel ut quixtakla risinquil saß xnaßajeb li cakcoj. Ut mâcßaß quixcßul laj Daniel xban nak cßojcßo xchßôl riqßuin lix Dios.
24E o rei deu ordem, e foram trazidos aqueles homens que tinham acusado Daniel, e foram lançados na cova dos leões, eles, seus filhos e suas mulheres; e ainda não tinham chegado ao fundo da cova quando os leões se apoderaram deles, e lhes esmigalharam todos os ossos.
24Ut li rey quixtakla lix takl re nak teßcßamekß riqßuin chixjunileb li cuînk li queßjitoc re laj Daniel. Ut queßcuteß saß xyânkeb li cakcoj rech xiquic li rixakileb joßqueb ajcuiß lix cocßaleb. Ut toj mâjiß ajcuiß nequeßnak saß lix naßajeb li cakcoj nak queßchapeß xbaneb ut queßtokîc lix bakeleb.
25Então o rei Dario escreveu a todos os povos, nações e línguas que moram em toda a terra: Paz vos seja multiplicada.
25Tojoßnak li rey Darío quitzßîbac riqßuineb chixjunileb li tenamit cuanqueb saß chixjunil li ruchichßochß ut riqßuineb li jalan jalânk râtinobâleb ut quixye reheb: —Chinumtâk taxak li tuktûquil usilal êriqßuin.
26Com isto faço um decreto, pelo qual em todo o domínio do meu reino os homens tremam e temam perante o Deus de Daniel; porque ele é o Deus vivo, e permanece para sempre; e o seu reino nunca será destruído; o seu domínio durará até o fim.
26Lâin yôquin chixqßuebal êre li chakßrab aßin yalak bar saß eb li naßajej li nintaklan cuiß. Chixjunileb teßxxucua ru ut teßxlokßoni li Kâcuaß Dios li naxlokßoni laj Daniel, xban nak aßan li yoßyôquil Dios li cuan chi junelic kße cutan. Aßan li nataklan chi junelic ut lix cuanquilal incßaß tâosokß. Tâcuânk ban chi junelic.
27Ele livra e salva, e opera sinais e maravilhas no céu e na terra; foi ele quem livrou Daniel do poder dos leões.
27Li Kâcuaß Dios, aßan li na-achßaban ut aßan li nacoloc. Aßan li nabânun re li milagro ut li sachba chßôlej joß saß choxa joß ajcuiß saß ruchichßochß. Aßan li quicoloc re laj Daniel. Incßaß quixcanab chi camsîc xbaneb li cakcoj, chan.Ut kßaxal cuißchic quiqßueheß xcuanquil laj Daniel nak laj Darío cuan chokß rey ut quiqßueheß ajcuiß xcuanquil nak laj Ciro aj Persia qui-oc chokß rey.
28Este Daniel, pois, prosperou no reinado de Dario, e no reinado de Ciro, o persa.
28Ut kßaxal cuißchic quiqßueheß xcuanquil laj Daniel nak laj Darío cuan chokß rey ut quiqßueheß ajcuiß xcuanquil nak laj Ciro aj Persia qui-oc chokß rey.