Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Ezekiel

9

1Então me gritou aos ouvidos com grande voz, dizendo: Chegai, vós, os intendentes da cidade, cada um com as suas armas destruidoras na mão.
1Chanchan matqßuenbil quinbânu nak quicuabi li Kâcuaß nak quixye chi cau xyâb xcux: —Xeßchal li teßqßuehok re li tenamit chixtojbal rix lix mâqueb. Xeßchal chi cuan chak lix chßîchßeb re camsînc saß rukßeb, chan.
2E eis que vinham seis homens do caminho da porta superior, que olha para o norte, e cada um com a sua arma de matança na mão; e entre eles um homem vestido de linho, com um tinteiro de escrivão � sua cintura. E entraram, e se puseram junto ao altar de bronze.
2Ut quicuil nak queßchal cuakibeb li cuînk cuan chak lix chßîchßeb re camsînc saß rukßeb. Eb aßan queßoc saß li oquebâl li cuan saß li norte. Saß xyânkeb li cuakib chi cuînk quichal jun chic li cuînk lino li rakß. Saß xcßâmal xsaß quixcßam chak li cßaßru tâcßanjelak re tzßîbac. Ut nak ac xeßoc, coxeßxaklîk chiru li artal yîbanbil riqßuin bronce.
3E a glória do Deus de Israel se levantou do querubim sobre o qual estava, e passou para a entrada da casa; e clamou ao homem vestido de linho, que trazia o tinteiro de escrivão � sua cintura.
3Ut lix lokßal lix Dioseb laj Israel qui-el saß xbêneb li querubines ut cô saß li oquebâl re li templo. Ut li Kâcuaß quiâtinac riqßuin li cuînk li lino rakß, li cuan li tzßîblebâl saß xcßâmal xsaß.
4E disse-lhe o Senhor: Passa pelo meio da cidade, pelo meio de Jerusalém, e marca com um sinal as testas dos homens que suspiram e que gemem por causa de todas as abominações que se cometem no meio dela.
4Ut li Kâcuaß quixye re: —Ayu saß li tenamit Jerusalén. Tâsuti xsaß li tenamit ut tâqßue retalileb saß xpêquemeb li teßyotßekß xban xrahileb xchßôl xban li mâusilal li yôqueb chixbânunquil li tenamit, chan.
5E aos outros disse ele, ouvindo eu: Passai pela cidade após ele, e feri; não poupe o vosso olho, nem vos compadeçais.
5Ut quicuabi nak li Dios quixye reheb li cuakib chi cuînk: —Ayukex chirix li cuînk aßin nak tânumekß saß li tenamit ut camsihomakeb li cristian. Incßaß têcuyeb xmâc chi moco têril xtokßobâleb ru.
6Matai velhos, mancebos e virgens, criancinhas e mulheres, até exterminá-los; mas não vos chegueis a qualquer sobre quem estiver o sinal; e começai pelo meu santuário. Então começaram pelos anciãos que estavam diante da casa.
6Jun xiquic nak têcamsiheb li tîxil cuînk joß eb li chßajom, li xkaßal, li naßbej joß eb ajcuiß li cocßal. Abanan incßaß têchßeßeb li cuan retalileb saß xpêquemeb, chan. Ut eb aßan queßxtiquib xcamsinquileb li nequeßcßamoc be, li cuanqueb chiru li templo.
7E disse-lhes: Profanai a casa, e enchei os átrios de mortos; saí. E saíram, e feriram na cidade.
7Li Kâcuaß quixye reheb: —Ayukex saß lin templo ut muxumak ru. Ut têtûb li camenak saß li nebâl, chan. Ut queßcôeb ut queßoc chixcamsinquileb li cuanqueb saß li tenamit.
8Sucedeu pois que, enquanto eles estavam ferindo, e ficando eu sozinho, caí com o rosto em terra, e clamei, e disse: Ah Senhor Deus! destruirás todo o restante de Israel, derramando a tua indignação sobre Jerusalém?
8Lâin quincana injunes nak yôqueb chi camsînc. Quinhupub cuib saß chßochß ut quinjap cue chixyebal: —At Kâcuaß, at nimajcual Dios, ¿ma tâchoy xsachbal ruheb laj Israel li joß qßuial chic xeßcana xban nak yô âjoskßil saß xbêneb laj Jerusalén? chanquin.
9Então me disse: A culpa da casa de Israel e de Judá é grandíssima, a terra está cheia de sangue, e a cidade cheia de injustiça; pois eles dizem: O Senhor abandonou a terra; o Senhor não vê.
9Li Kâcuaß quixye cue: —Kßaxal numtajenak lix mâqueb li ralal xcßajol laj Israel ut laj Judá. Saß chixjunil li naßajej queßxcamsi ras rîtzßin ut queßxbânu li mâusilal. Nequeßxye nak lâin xintzßektâna lix naßajeb ut incßaß nacuil li mâusilal li nequeßxbânu.
10Também, quanto a mim, não pouparei nem me compadecerei; sobre a cabeça deles farei recair o seu caminho.
10Joßcan nak lâin incßaß tincuil xtokßobâl ruheb. Anakcuan tinqßueheb chixtojbal chixjunil li mâusilal li queßxbânu.—Ut li cuînk, li lino rakß, li cuan li tzßîblebâl saß xcßâmal xsaß quisukßi ut quixye re li Kâcuaß: —Lâin xinbânu chixjunil li cßaßru xinâtakla cuiß, chan.
11E eis que o homem que estava vestido de linho, a cuja cintura estava o tinteiro, tornou com a resposta, dizendo: Fiz como me ordenaste.
11Ut li cuînk, li lino rakß, li cuan li tzßîblebâl saß xcßâmal xsaß quisukßi ut quixye re li Kâcuaß: —Lâin xinbânu chixjunil li cßaßru xinâtakla cuiß, chan.