1No ano décimo quarto do rei Ezequias Senaqueribe, rei da Assíria, subiu contra todas as cidades fortificadas de Judá, e as tomou.
1Câlaju chihab roquic laj Ezequías chokß xreyeb laj Judá nak laj Senaquerib lix reyeb laj Asiria cô chi pletic riqßuineb laj Judá saß eb li tenamit li ac cauresinbileb chi pletic ut quirêchaniheb.
2Ora, o rei da Assíria enviou Rabsaqué, de Laquis a Jerusalém, ao rei Ezequias, com um grande exército; e ele parou junto ao aqueduto da piscina superior, que está junto ao caminho do campo do lavandeiro.
2Tojoßnak lix reyeb laj Asiria quixtakla laj Rabsaces, li nim xcuanquil, chi âtinac riqßuin li rey Ezequías. Qui-el saß li tenamit Laquis ut cô Jerusalén rochbeneb lix qßuila soldados. Queßxyîb lix muhebâleb cuan cuiß li rok haß li nanumeß cuiß li haß li na-el saß li nimla pila li naxic saß li tenamit. Li pila aßan cuan chire li be li nequeßpuchßuc cuiß.
3Então saíram a ter com ele Eliaquim, filho de Hilquias, o mordomo, e Sebna, o escrivão, e Joá, filho de Asafe, o cronista.
3Oxib reheb laj Jerusalén li nequeßcßanjelac saß li palacio queßcôeb chi âtinac riqßuineb. Aßaneb aßin: laj Eliaquim li mertôm li ralal laj Hilcías; laj Sebna laj tzßîb; laj Joa laj ilol re li hu. Aßan ralal laj Asaf.
4E Rabsaqué lhes disse: Ora, dizei a Ezequias: Assim diz o grande rei, o rei da Assíria: Que confiança é essa em que te estribas?
4Laj Rabsaces quixye reheb li oxib chi cuînk: —Têye resil aßin re laj Ezequías lê rey, “Lix reyeb laj Asiria li nim xcuanquil xye chi joßcaßin. ¿Ani aj iqßuin cau âchßôl nak incßaß nacatxucuac chicuu?
5Bem posso eu dizer: Teu conselho e poder para a guerra são apenas vãs palavras. Em quem pois agora confias, visto que contra mim te rebelas?
5Mâre nacacßoxla nak riqßuin âtinac naru tâcol âcuib chicuu. ¿Ma aßan tâqßuehok xcacuil âchßôl? ¿Ani tâtenkßânk âcue chi pletic cuiqßuin nak nacacßoxla?
6Eis que confias no Egito, aquele bordão de cana quebrada que, se alguém se apoiar nele, lhe entrará pela mão, e a furará; assim é Faraó, rei do Egito, para com todos os que nele confiam.
6Lâat nacacßoxla nak eb laj Egipto teßtenkßânk âcue. Cui lâat tâcßojob âchßôl saß xbêneb laj Egipto chanchan nak tâqßue jun li caxlan aj chokß âxukß. Li caxlan aj tâtokekß ut tixhop lâ cuukß. Joßcan nak incßaß naru tâcßojob âchßôl saß xbêneb aßan.”
7Mas se me disseres: No Senhor, nosso Deus, confiamos; porventura não é esse aquele cujos altos e cujos altares Ezequias tirou, e disse a Judá e a Jerusalém: Perante este altar adorareis?
7Ut cui lâex têye cue nak cßojcßo êchßôl riqßuin li Kâcuaß lê Dios, ¿ma incßaß ta biß isinbil saß êyânk chixjunileb li artal xban li rey Ezequías? ¿Ma mâcuaß ta biß aßan quiyehoc reheb laj Judá ut laj Jerusalén nak jun ajcuiß li artal texlokßonînk cuiß aran Jerusalén?
8Ora, pois, faze uma aposta com o meu senhor, o rei da Assíria; dar-te-ei dois mil cavalos, se tu puderes dar cavaleiros para eles.
8Joßcan ut anakcuan lâin ninye êre nak takacßûb ru junak li naßleb. Lâin tinqßue êre cuib mil li cacuây ut lâex têril ma têtau cuib mil li cuînk li teßxic chirixeb li cacuây.
9Como então poderás repelir um só príncipe dos menores servos do meu senhor, quando confias no Egito pelos carros e cavaleiros?
9Lâex incßaß têcuy pletic riqßuin li nataklan saß xbêneb lix soldado lin rey usta aßan incßaß cau rib. ¿Ma tixqßue ta biß lê carruaje laj faraón? ¿Ma tixqßueheb ta biß li soldado li teßxic chirix cacuây nak nequecßoxla?
10Porventura subi eu agora sem o Senhor contra esta terra, para destruí-la? O Senhor mesmo me disse: Sobe contra esta terra, e destrói-a.
10¿Ma mâcuaß ta biß li Kâcuaß xtaklan chak cue saß li naßajej aßin chi pletic? ¿Ma xinchal ta biß chixsachbal ru yal injunes? chan.
11Então disseram Eliaquim, Sebna, e Joá, a Rabsaqué: Pedimos- te que fales aos teus servos em aramaico, porque bem o entendemos; e não nos fales em judaico, aos ouvidos do povo que está sobre o muro.
11Queßchakßoc laj Eliaquim, laj Sebna ut laj Joa ut queßxye re laj Rabsaces: —Nakatzßâma châcuu nak toâcuâtina saß li âtinobâl arameo xban nak lâo nakatau ru li âtin aßan. Moâcuâtina saß li râtinobâleb laj Judá xban nak chixjunileb li tenamit li cuanqueb saß xbên li tzßac yôqueb chirabinquil li yôcat chixyebal, chanqueb.
12Rabsaqué, porém, disse: Porventura mandou-me o meu senhor só ao teu senhor e a ti, para dizer estas palavras e não aos homens que estão assentados sobre o muro, que juntamente convosco hão de comer o próprio excremento e beber a propria urina?
12Abanan laj Rabsaces quixye reheb: —Lâin incßaß xintaklâc chi âtinac caßaj cuiß êriqßuin lâex ut riqßuin lê rey. Xintaklâc ban chi âtinac riqßuineb li cuanqueb saß li tzßac xban nak tâcuulak xkßehil nak eb aßan joß ajcuiß lâex têlou êcßot ut têrucß lê chuß, chan.
13Então Rabsaqué se pôs em pé, e clamou em alta voz na língua judaica, e disse: Ouvi as palavras do grande rei, do rei da Assíria.
13Ut chirix aßan quixakli ut quixjap re chixyebal saß li râtinobâleb laj Judá: —Abihomak chêjunilex li cßaßru naxye êre lix reyeb laj Asiria li nim xcuanquil.
14Assim diz o rei: Não vos engane Ezequias; porque não vos poderá livrar.
14Joßcaßin naxye êre lix reyeb laj Asiria, “Mêqßue êrib chixbalakßi laj Ezequías xban nak aßan incßaß târûk texcol saß cuukß lâin.”
15Nem tampouco Ezequias vos faça confiar no Senhor, dizendo: Infalivelmente nos livrará o Senhor, e esta cidade não será entregue nas mãos do rei da Assíria.
15Mâre laj Ezequías tixye êre, “Cßojobomak êchßôl riqßuin li Kâcuaß. Relic chi yâl aßan tâcolok ke. Li Kâcuaß incßaß toxkßaxtesi saß rukß lix reyeb laj Asiria,” chaßak êre.
16Não deis ouvidos a Ezequias; porque assim diz o rei da Assíria: Fazei as vossas pazes comigo, e saí a mim; e coma cada um da sua vide, e da sua figueira, e beba cada um da água da sua cisterna;
16Mêpâb li cßaßru tixye êre laj Ezequías. Aßan aßin li naxye êre lix reyeb laj Asiria: Cui têcßam êrib saß usilal cuiqßuin, chêjûnkal têtzaca li ru lê uvas ut têtzaca li ru lê higo ut naru ajcuiß têrucß li haß li na-el saß lê jul haß,
17até que eu venha, e vos leve para uma terra semelhante � vossa, terra de trigo e de mosto, terra de pão e de vinhas.
17toj retal nak texincßam chi cuânc saß jalan chic naßajej kßaxal châbil joß lê naßaj. Aran na-el nabal li uvas ut na-el nabal li trigo. Cuânk êvino ut cuânk êcaxlan cua.
18Guardai-vos, para que não vos engane Ezequias, dizendo: O Senhor nos livrará. Porventura os deuses das nações livraram cada um a sua terra das mãos do rei da Assíria?
18Mêpâb li cßaßru naxye laj Ezequías xban nak yô chêbalakßinquil nak naxye êre nak li Kâcuaß tâcolok êre. ¿Ma cuan ta biß junak dios quixcol ta lix tenamit saß rukß lix reyeb laj Asiria?
19Onde estão os deuses de Hamate e de Arpade? onde estão os deuses de Sefarvaim? porventura livraram eles a Samária da minha mão?
19¿Bar cuan lix dioseb li tenamit Hamat ut Arfad? ¿Bar cuan lix dioseb li tenamit Sefarvaim? ¿Ma queßxcol ta biß li tenamit Samaria saß cuukß lâin?
20Quais dentre todos os deuses destes países livraram a sua terra das minhas mãos, para que o Senhor possa livrar a Jerusalém das minhas mãos?
20¿Ma cuan ta biß junak Dios saß eb li naßajej aßan li quixcuy xcolbal lix tenamit saß cuukß lâin? ¿Chanru nak li Kâcuaß Dios tixcol li tenamit Jerusalén saß cuukß? chan li rey.
21Eles, porém, se calaram e não lhe responderam palavra; porque havia mandado do rei, dizendo: Não lhe respondais.
21Eb laj Judá mâ jun âtin queßxye xban nak li rey Ezequías quixye reheb nak incßaß teßxsume.Ut laj Eliaquim li ralal laj Hilcías, li na-iloc re li palacio, ut laj Sebna laj tzßîb, joß ajcuiß laj Joa li ralal laj Asaf li najolomin reheb li nequeßxococ re li hu, queßxpej li rakßeb ut queßcôeb riqßuin laj Ezequías ut queßxye re chixjunil li quixye laj Rabsaces.
22Então Eliaquim, filho de Hilquias, o mordomo, e Sebna, o escrivão, e Joá, filho de Asafe, o cronista, vieram a Ezequias, com as vestiduras rasgadas, e lhe referiram as palavras de Rabsaqué.
22Ut laj Eliaquim li ralal laj Hilcías, li na-iloc re li palacio, ut laj Sebna laj tzßîb, joß ajcuiß laj Joa li ralal laj Asaf li najolomin reheb li nequeßxococ re li hu, queßxpej li rakßeb ut queßcôeb riqßuin laj Ezequías ut queßxye re chixjunil li quixye laj Rabsaces.