1Justo és, ó Senhor, ainda quando eu pleiteio contigo; contudo pleitearei a minha causa diante de ti. Por que prospera o caminho dos ímpios? Por que vivem em paz todos os que procedem aleivosamente?
1Laj Jeremías quixye: —At Kâcuaß, lâat junelic tîc âchßôl ut incßaß raj nacuaj xcuechßbal rix li cßaßru nacabânu. Abanan nacuaj xpatzßbal âcue cßaßut nak nacßulman chi joßcaßin. ¿Cßaßut nak us nequeßel li nequeßxbânu li mâusilal? ¿Cßaßut nak junelic sa cuanqueb li incßaß useb xnaßleb?
2Plantaste-os, e eles se arraigaram; medram, dão também fruto; chegado estás � sua boca, porém longe do seu coração.
2Lâat xatsicßoc ruheb ut xacuosobtesiheb. Sa cuanqueb. Chanchaneb li cheß qui-aueß ut quixchap xxeß. Quiniman ut quixqßue ru. Abanan eb li tenamit aßin nequeßxqßue âlokßal yal riqßuin xtzßûmal reheb. Moco anchaleb ta xchßôl nak nequeßxbânu.
3Mas tu, ó Senhor, me conheces, tu me vês, e provas o meu coração para contigo; tira-os como a ovelhas para o matadouro, e separa-os para o dia da matança.
3At Kâcuaß, lâat nacanau cuu. Nacanau chanru lin naßleb ut chanru lin cßaßux châcuu. Chacßameb li tenamit aßan joß nak nequeßcßameß li carner chi camsîc. Teneb câmc saß xbêneb.
4Até quando lamentará a terra, e se secará a erva de todo o campo? Por causa da maldade dos que nela habitam, perecem os animais e as aves; porquanto disseram: Ele n�o vera o nosso fim.
4¿Joß najtil chic tâcuânk li kachßochß chi mâcßaß cuan chi saß? ¿Joß najtil chic tâcanâk li pachßayaß chi chaki? ¿Ma mâcuaß ta biß xban lix mâusilaleb li tenamit nak queßsacheß ru li xul li nequeßrupupic joß eb ajcuiß li quetômk? Eb aßan yôqueb chixyebal: —Li Dios incßaß târil chanru nak to-osokß, chanqueb.
5Se te fatigas correndo com homens que vão a pé, então como poderás competir com cavalos? Se foges numa terra de paz, como hás de fazer na soberba do Jordão?
5Ut li Kâcuaß quixye: —At Jeremías, cui xatlub chixyalbal âkße chi âlinac riqßuineb li cuînk, ¿chanru nak tâcuy âlinac riqßuineb li cacuây? Cui xatichß âcouk saß li tîc ru, ¿chanru nak tatbêk saß li qßuicheß li cuan chire li nimaß Jordán? Cui xattitzß xban li raylal li yôcat chixcßulbal, ¿chanru nak tâcuy li nimla raylal li tâchâlk saß âbên?
6Pois até os teus irmãos, e a casa de teu pai, eles mesmos se houveram aleivosamente contigo; eles mesmos clamam após ti em altas vozes. Não te fies neles, ainda que te digam coisas boas.
6Eb lâ cuas ut eb lâ cuîtzßin yôqueb chabalakßinquil. Lâ cuechßalal xeßxjunaji ribeb riqßuineb li yôqueb chixcßûbanquil ru chanru nak teßxbânu raylal âcue. Mâcßojob âchßôl riqßuineb, usta châbil nequeßâtinac âcuiqßuin.
7Desamparei a minha casa, abandonei a minha herança; entreguei a amada da minha alma na mão de seus inimigos.
7Lâin xintzßektânaheb laj Israel. Xincanabeb xjunes li quinsicß ruheb junxil. Xinkßaxtesiheb li tenamit li ninra saß rukßeb li xicß nequeßiloc reheb.
8Tornou-se a minha herança para mim como leão numa floresta; levantou a sua voz contra mim, por isso eu a odeio.
8Eb li sicßbileb ru inban nequeßxcuechßi cuix. Chanchaneb li cakcoj nak yô chixjapbal re saß qßuicheß. Joßcan nak xicß chic nacuileb.
9Acaso é para mim a minha herança como uma ave de rapina de varias cores? Andam as aves de rapina contra ela em redor? Ide, pois, ajuntai a todos os animais do campo, trazei-os para a devorarem.
9Li tenamit li sicßbil ru inban chanchaneb li xul li chßinaßus saß rix, li nequeßrupupic, li quisuteß xbaneb li cßuch li teßajok xcamsinquil. Bokomakeb chixjunileb li joskß aj xul li cuanqueb saß qßuicheß re teßchâlk chixtiubal lix tibeb.
10Muitos pastores destruíram a minha vinha, pisaram o meu quinhão; tornaram em desolado deserto o meu quinhão aprazível.
10Nabaleb li jalan tenamit li cuanqueb xcuanquil xeßxsach ru lix naßaj li cuacuîmk. Xeßxyekßi saß rokeb li cuacuîmk. Ut xeßxsukßisi lin châbil naßaj joß chaki chßochß xban nak mâcßaß chic cuan aran.
11Em assolação o tornaram; ele, desolado, clama a mim. Toda a terra está assolada, mas ninguém toma isso a peito.
11Mâcßaß chic na-oc cuiß queßxcanab li naßajej. Mâcßaß chic cuan chi saß. Chanchan li chaki chßochß quicana ut mâ ani na-oc xcßaßux chirilbal.
12Sobre todos os altos escalvados do deserto vieram destruidores, porque a espada do Senhor devora desde uma até outra extremidade da terra; não há paz para nenhuma carne.
12Saß eb li tzûl quilajeßchal li queßsachoc ru lin naßaj. Lâin quintaklaheb li xicß nequeßiloc reheb chi pletic riqßuineb ut chixsachbal ru chixjunil li naßajej. Mâ ani chic tâcuânk chi tuktu xchßôl.
13Semearam trigo, mas segaram espinhos; cansaram-se, mas de nada se aproveitaram; haveis de ser envergonhados das vossas colheitas, por causa do ardor da ira do Senhor.
13Eb lin tenamit teßrau li trigo, abanan saß lix chßochß tâêlk li qßuix. Teßxtacuasi ribeb chi cßanjelac, abanan mâcßaßak rajbal lix cßanjeleb. Incßaß tinqßue chi êlc li racuîmkeb xban nak lâin yô injoskßil saß xbêneb, chan li Kâcuaß.
14Assim diz o Senhor acerca de todos os meus maus vizinhos, que tocam a minha herança que fiz herdar ao meu povo Israel: Eis que os arrancarei da sua terra, e a casa de Judá arrancarei do meio deles.
14Aßan aßin li naxye li Kâcuaß chirixeb li jalaneb xtenamit li incßaß useb xnaßleb li cuanqueb chi nachß riqßuineb laj Israel. Aßaneb li queßpoßoc ru lix tenamiteb laj Israel. —Eb li tenamit aßan teßcuisi saß lix naßajeb ut tincuisiheb ajcuiß li ralal xcßajol laj Judá saß xyânkeb.
15E depois de os haver eu arrancado, tornarei, e me compadecerei deles, e os farei voltar cada um � sua herança, e cada um � sua terra.
15Abanan nak ac xcuisiheb saß lin naßaj, lâin tincuil cuißchic xtokßobâl ruheb. Tintaklaheb cuißchic chi cuânc chi xjunjûnkaleb saß lix tenamiteb.
16E será que, se diligentemente aprenderem os caminhos do meu povo, jurando pelo meu nome: Vive o Senhor; como ensinaram o meu povo a jurar por Baal; então edificar-se-ão no meio do meu povo.
16Yâl nak eb aßan queßcßamoc be chiruheb lin tenamit chixlokßoninquil li yîbanbil dios Baal. Abanan naru teßcuânk saß xyânkeb lin tenamit cui teßxqßue inlokßal joß nequeßxbânu lin tenamit ut cui teßxbânu li juramento saß incßabaß lâin li yoßyôquil Dios.Abanan cui incßaß teßabînk chicuu lâin tincuisiheb chi junaj cua saß lix naßajeb ut tinsach ruheb, chan li Kâcuaß.
17Mas, se não quiserem ouvir, totalmente arrancarei a tal nação, e a farei perecer, diz o Senhor.
17Abanan cui incßaß teßabînk chicuu lâin tincuisiheb chi junaj cua saß lix naßajeb ut tinsach ruheb, chan li Kâcuaß.