1Disse-me, porém, o Senhor: Ainda que Moisés e Samuel se pusessem diante de mim, não poderia estar a minha alma com este povo. Lança-os de diante da minha face, e saiam eles.
1Tojoßnak li Kâcuaß quixye cue: —Usta laj Moisés ut laj Samuel teßchâlk chi âtinac cuiqßuin chirix li tenamit aßin, abanan lâin incßaß tincuil xtokßobâl ruheb. Xicakeb. Isiheb chicuu.
2E quando te perguntarem: Para onde iremos? dir-lhes-ás: Assim diz o Senhor: Os que para a morte, para a morte; e os que para a espada, para a espada; e os que para a fome, para a fome; e os que para o cativeiro, para o cativeiro.
2Cui teßxpatzß âcue bar teßxic, tâye reheb chi joßcaßin: Li ac tenebanbil câmc saß xbên xban yajel, teßcâmk; li ac tenebanbil saß xbên nak teßcâmk saß li plêt, aran teßcâmk. Ut li ac tenebanbil câmc saß xbên xban cueßej, xban cueßej ajcuiß teßcâmk; ut eb li ac tenebanbil saß xbên cßamecß chi prêxil, teßcßamekß ajcuiß chi prêxil saß jalan tenamit.
3Pois os visitarei com quatro gêneros de destruidores, diz o Senhor: com espada para matar, e com cães, para os dilacerarem, e com as aves do céu e os animais da terra, para os devorarem e destruírem.
3Câhib pây ru li tojba mâc tinqßue saß xbêneb. Lâin tincanabeb chi camsîc saß li plêt. Eb li tzßiß teßxtßupi eb li camenak ut eb li soßsol, joß eb ajcuiß li joskß aj xul li cuanqueb saß qßuicheß teßxtiu lix tibeleb.
4Entregá-los-ei para serem um espetáculo horrendo perante todos os reinos da terra, por causa de Manassés, filho de Ezequias, rei de Judá, por tudo quanto fez em Jerusalém.
4Chixjunileb li tenamit saß ruchichßochß tâsachk xchßôleb xban li cßaßru quixbânu aran Jerusalén laj Manasés li ralal laj Ezequías nak quicuan chokß xreyeb laj Judá.
5Pois quem se compadecerá de ti, ó Jerusalém? ou quem se entristecerá por ti? Quem se desviará para perguntar pela tua paz?
5Li Kâcuaß quixye: —¿Ani ta biß tâilok xtokßobâl êru lâex aj Jerusalén? ¿Ani ta biß târahokß xchßôl xban li raylal li yôquex chixcßulbal? ¿Ani ta biß tâpatzßok êre ma sa saß êchßôl?
6Tu me rejeitaste, diz o Senhor, voltaste para trás; por isso estenderei a minha mão contra ti, e te destruirei; estou cansado de me abrandar.
6Lâex xinêcanab, chan li Kâcuaß. Ut junelic nequebânu li incßaß us. Joßcan nak lâin texinqßue chixtojbal êmâc. Incßaß chic tincuil xtokßobâl êru.
7E os padejei com a pá nas portas da terra; desfilhei, destruí o meu povo; não voltaram dos seus caminhos.
7Lâin tinjeqßui ruheb laj Judá saß chixjunil li tenamit joß nak nacßameß li qßuim xban ikß, ut tebincanab chi mâcßaß chic ralal xcßajoleb, ut tinpoß lix tenamit, abanan incßaß ajcuiß teßxcanab xbânunquil li mâusilal.
8As suas viúvas mais se me têm multiplicado do que a areia dos mares; trouxe ao meio-dia um destruidor sobre eles, até sobre a mãe de jovens; fiz que caísse de repente sobre ela angústia e terrores.
8Nabaleb li xmâlcaßan xeßcanâc saß li tenamit. Xeßxkßax xqßuial li samaib chire li palau. Xinqßueheb chi camsîc eb li sâj cuînk ut kßaxal ra saß xchßôleb li naßbej. Chi mâcßaß saß xchßôleb xchal li raylal aßin saß xbên lix tenamiteb.
9A que dava � luz sete se enfraqueceu: expirou a sua alma; pôs-se-lhe o sol sendo ainda dia; ela se confundiu, e se envergonhou; e os que ficarem deles eu os entregarei � espada, diante dos seus inimigos, diz o Senhor.
9Tâluctâk xchßôl li naßbej li quicuan cuukub xcocßal. Incßaß chic târûk tâmusikßak. Ut toj sâj nak tâcâmk. Sachso xchßôl ut tâxutânâk tâcanâk xban nak mâcßaß chic xcocßal. Ut cui cuanqueb li teßcolekß, eb li xicß nequeßiloc reheb teßxcamsiheb chi chßîchß. Lâin li Kâcuaß ninyehoc re aßan.
10Ai de mim, minha mãe! porque me deste � luz, homem de rixas e homem de contendas para toda a terra. Nunca lhes emprestei com usura, nem eles me emprestaram a mim com usura, todavia cada um deles me amaldiçoa.
10Laj Jeremías quixye: —Tokßob xak cuu, at innaß. Incßaß ta cuan quinyoßla xban nak junes pletic nequeßraj cuiqßuin ut chixjunileb xicß nequeßiloc cue. Mâcßaß incßas riqßuineb chi moco eb aßan cuanqueb xcßas cuiqßuin. Abanan chixjunileb niquineßxmajecua.
11Assim seja, ó Senhor, se jamais deixei de suplicar-te pelo bem deles, ou de rogar-te pelo inimigo no tempo da calamidade e no tempo da angústia.
11At Kâcuaß, chincßulak li cßaßru nequeßxye saß inbên, cui incßaß xin-oquen chirixeb li xicß nequeßiloc cue nak cuanqueb saß ra xîcß ut cui incßaß xintzßâma usilal châcuu saß xbêneb nak cuanqueb saß raylal.
12Pode alguém quebrar o ferro, o ferro do Norte, e o bronze?
12¿Ma cuan ta biß junak tânumtâk chiruheb li tenamit li cuan saß li norte, li chanchan li chßîchß hierro ut bronce?—
13As tuas riquezas e os teus tesouros, eu os entregarei sem preço ao saque; e isso por todos os teus pecados, mesmo em todos os teus limites.
13Ut li Kâcuaß quixye: —Xban li mâusilal xelajebânu saß eb li naßajej aßin, lâin tinkßaxtesi reheb li xicß nequeßiloc êre chixjunil lê biomal chi incßaß tâtojekß êre.
14E farei que sirvas os teus inimigos numa terra que não conheces; porque o fogo se acendeu em minha ira, e sobre vós arderá.
14Lâin texinqßue chi cßanjelac chiruheb li xicß nequeßiloc êre saß jalan tenamit li incßaß quenau. Lâin yô injoskßil saß êbên. Chanchan jun li xam li incßaß tâchupk, chan li Dios.
15Tu, ó Senhor, me conheces; lembra-te de mim, visita-me, e vinga-me dos meus perseguidores; não me arrebates, por tua longanimidade. Sabe que por amor de ti tenho sofrido afronta.
15Laj Jeremías quixye: —At Kâcuaß, lâat nacanau chixjunil. Chinjulticokß âcue ut chinâtenkßa. Mâcuy xmâqueb li nequeßxbânu raylal cue. Chaqßueheb ban chixtojbal xmâqueb re nak incßaß tineßxcamsi. Chaqßuehak retal nak xban ârabal lâat nak yôquin chixcuybal li rahobtesîc.
16Acharam-se as tuas palavras, e eu as comi; e as tuas palavras eram para mim o gozo e alegria do meu coração; pois levo o teu nome, ó Senhor Deus dos exércitos.
16Nak xaqßue lâ cuâtin cue, lâin xincßul joß nak naxcßul lix tzacaêmk li natzoca. Lâ cuâtin naxcßojob inchßôl ut naxqßue xsahil inchßôl. Lâin chic lâ cualal, at nimajcual Dios.
17Não me assentei na roda dos que se alegram, nem me regozijei. Sentei-me a sós sob a tua mão, pois me encheste de indignação.
17Lâin incßaß nacuochbeniheb li nequeßhoboc, chi moco nasahoß inchßôl riqßuineb. Chalen nak casicß cuu chokß âprofeta, lâin junelic injunes nincuan ut ninjoskßoß chirilbal li incßaß us.
18Por que é perpétua a minha dor, e incurável a minha ferida, que se recusa a ser curada? Serás tu para mim como ribeiro ilusório e como águas inconstantes?
18¿Cßaßut nak junelic ra cuanquin? ¿Cßaßut nak incßaß narakeß li raylal li yôquin chixcßulbal? ¿Ma chi tîc mâcßaß xbanol? ¿Ma incßaß târûk tinâtenkßa? Lâin ninnau nak lâat mâcuaßat joß jun li haß li na-osoß.
19Portanto assim diz o Senhor: Se tu voltares, então te restaurarei, para estares diante de mim; e se apartares o precioso do vil, serás como a minha boca; tornem-se eles a ti, mas não voltes tu a eles.
19Ut li Kâcuaß quixye cue: —Cui tâyotßekß âchßôl ut tâjal âcßaßux, lâin tatincßul cuißchic ut lâat tatcßanjelak chicuu. Mat-âtinac yal chi mâcßaß rajbal. Cui lâat tat-âtinak saß incßabaß, lâatak lin profeta. Ut eb li tenamit aßin teßsukßîk âcuiqßuin. Incßaß tento nak lâat tâbânu li cßaßru teßraj eb aßan.
20E eu te porei contra este povo como forte muro de bronze; eles pelejarão contra ti, mas não prevalecerão contra ti; porque eu sou contigo para te salvar, para te livrar, diz o Senhor.
20Chiruheb li tenamit chanchanakat jun li tzßac cau rib yîbanbil riqßuin bronce. Eb aßan teßpletik âcuiqßuin, abanan incßaß teßnumtâk saß âbên xban nak lâin cuânkin âcuiqßuin. Lâin tincolok âcue ut lâin tin-ilok âcue.Lâin tincolok âcue saß rukßeb li incßaß useb xnaßleb ut lâin tincolok âcue saß rukßeb li nequeßrahobtesin, chan li Dios.
21E arrebatar-te-ei da mão dos iníquos, e livrar-te-ei da mão dos cruéis.
21Lâin tincolok âcue saß rukßeb li incßaß useb xnaßleb ut lâin tincolok âcue saß rukßeb li nequeßrahobtesin, chan li Dios.