1Então Jó, respondendo, disse:
1Laj Job quixye:
2Oxalá de fato se pesasse a minhá magoa, e juntamente na balança se pusesse a minha calamidade!
2—Cui ta tâbisekß saß junak bisleb chixjunil li raylal yôquin chixcßulbal,
3Pois, na verdade, seria mais pesada do que a areia dos mares; por isso é que as minhas palavras têm sido temerárias.
3kßaxal raj cuißchic âl chiru râlal li samaib li cuan chire li palau. Joßcan nak yôquin chixyebal li âtin aßin chi kßaxal ra saß inchßôl.
4Porque as flechas do Todo-Poderoso se cravaram em mim, e o meu espírito suga o veneno delas; os terrores de Deus se arregimentam contra mim.
4Chanchan nak li Dios yô chincutbal riqßuin lix tzimaj nak yôquin chixcßulbal li raylal aßin. Ut chanchan nak lix may li tzimaj xjeqßui rib saß intibel. Li Dios yô chixqßuebal inxiu nak yô chixqßuebal li raylal aßin saß inbên.
5Zurrará o asno montês quando tiver erva? Ou mugirá o boi junto ao seu pasto?:
5¿Ma tixjap ta biß re li bûr nak cuânk richaj chiru? Ut, ¿ma tixjap ta biß re li cuacax nak cuânk xcua chiru?
6Pode se comer sem sal o que é insípido? Ou há gosto na clara do ovo?
6¿Ma cuan ta biß junak cristian tixtzaca li cßaßak re ru chi mâcßaß ratzßamil? ¿Ma sa ta biß xtzacanquil li cßaßak re ru chi mâcßaß xsahil? ¿Ma sa ta biß lix sakal li mol yal xjunes?
7Nessas coisas a minha alma recusa tocar, pois são para mim qual comida repugnante.
7Li raylal li incßaß raj nacuaj xcßulbal, aßan chic li yôquin chixcßulbal anakcuan. Chanchan junes aßan chic nintzaca.
8Quem dera que se cumprisse o meu rogo, e que Deus me desse o que anelo!
8Târabi taxak li Dios nak yôquin chi tijoc chiru. Ut tixqßue taxak cue li cßaßru yôquin chixtzßâmanquil chiru.
9que fosse do agrado de Deus esmagar-me; que soltasse a sua mão, e me exterminasse!
9Us raj nak tixsach ta cuu li Dios chi junaj cua. Chi-osokß ta lin yußam.
10Isto ainda seria a minha consolação, e exultaria na dor que não me poupa; porque não tenho negado as palavras do Santo.
10Cui ta li Dios tixsach cuu, tincßojob raj inchßôl. Usta kßaxal ra yôquin chixcßulbal mâcßaß raj nacuaj re. Ninnau nak incßaß chic najt tincßul li raylal. Lâin junelic xinbânu li cßaßru naraj li Dios santo.
11Qual é a minha força, para que eu espere? Ou qual é o meu fim, para que me porte com paciência?
11Lâin nacuecßa nak mâcßaß chic inmetzßêu re xcßulbal li raylal. ¿Cßaß chic ru aj e nak yoßyôkin cui mâcßaß chic ninyoßoni?
12É a minha força a força da pedra? Ou é de bronze a minha carne?
12¿Ma chanchan ta biß xcacuil li pec lin tibel nak tixcuy xcßulbal li raylal aßin? Ut, ¿ma chanchan ta biß xcacuil li chßîchß bronce?
13Na verdade não há em mim socorro nenhum. Não me desamparou todo o auxílio eficaz?
13Mâcßaß chic inmetzßêu re tincol cuib chiru li raylal. Ut mâ ani aj iqßuin nintau intenkßanquil.
14Ao que desfalece devia o amigo mostrar compaixão; mesmo ao que abandona o temor do Todo-Poderoso.
14Junak cristian yô chi cßuluc raylal, tento nak li ramîg tixcßojob xchßôl usta ac xtzßektâna li Dios usta incßaß.
15Meus irmãos houveram-se aleivosamente, como um ribeiro, como a torrente dos ribeiros que passam,
15Abanan eb li cuamîg lâin incßaß nequeßraj intenkßanquil. Chanchaneb li rok haß yal nanumeß.
16os quais se turvam com o gelo, e neles se esconde a neve;
16Chanchaneb li rok haß tzßaptzßo xbên xban li nieve. Ut chanchaneb li nimaß mukmu xban li hielo li cuan saß xbên.
17no tempo do calor vão minguando; e quando o calor vem, desaparecem do seu lugar.
17Nak natikcuoß ru li cutan, nahaßoß li hielo. Ut nak nachal li sakßehil, nachaki li rok haß.
18As caravanas se desviam do seu curso; sobem ao deserto, e perecem.
18Eb li nequeßnumeß aran nequeßxic saß jalan naßajej xsicßbal lix haßeb xban nak ac xchakic li rok haß. Nequeßxbeni rib saß li chaki chßochß toj retal nequeßcam xban chaki el.
19As caravanas de Tema olham; os viandantes de Sabá por eles esperam.
19Queßnumeß laj cßay li nequeßchal chak Temán. Queßxsicß li haß ut incßaß queßxtau. Ut queßnumeß ajcuiß laj cßay li nequeßchal chak Sabá. Queßxsicß xhaßeb ut incßaß queßxtau ut aßan raj lix yoßoneb.
20Ficam envergonhados por terem confiado; e, chegando ali, se confundem.
20Abanan sachsôqueb xchßôl queßcana xban nak incßaß queßxtau li haß.
21Agora, pois, tais vos tornastes para mim; vedes a minha calamidade e temeis.
21Relic chi yâl nak lâex chanchanex li haß aßan xban nak incßaß niquinêtenkßa. Xucuac chic nequebânu xban li raylal li yôquin chixcßulbal.
22Acaso disse eu: Dai-me um presente? Ou: Fazei-me uma oferta de vossos bens?
22¿Ma yôquin ta biß xyebal êre nak têqßue intumin re tinêcol?
23Ou: Livrai-me das mãos do adversário? Ou: Resgatai-me das mãos dos opressores ?
23¿Ma xinye ta biß êre nak tinêcol chiruheb li xicß nequeßiloc cue? Ut, ¿ma xinye ta biß êre nak tinêrisi saß rukßeb li incßaß useb xnaßleb?
24Ensinai-me, e eu me calarei; e fazei-me entender em que errei.
24Yehomak cue cßaßru inmâc. Lâin mâcßaß tinye. Yehomak cue cßaßru incßaß us xinbânu.
25Quão poderosas são as palavras da boa razão! Mas que é o que a vossa argüição reprova?
25Lâin incßaß naru nintzßektâna li naßleb têqßue cui châbil. Abanan lâex yôquex chinkßabanquil chi mâcßaß rajbal.
26Acaso pretendeis reprovar palavras, embora sejam as razões do desesperado como vento?
26¿Cßaßut nak yôquex chixcuechßbal rix li cßaßru ninye? Yôquin chixyebal aßan xban nak incßaß chic nintau cßaßru tinbânu.
27Até quereis lançar sortes sobre o órfão, e fazer mercadoria do vosso amigo.
27Lâex têraj xbânunquil cue joß nequeßxbânu reheb li mâcßaß xnaß xyucuaß. Têraj inbalakßinquil joß nak nequeßxbalakßiheb li ramîg.
28Agora, pois, por favor, olhai para, mim; porque de certo � vossa face não mentirei.
28Ilomak li xnakß cuu. Ut têye cue ma ticßtiß li yôquin chixyebal.
29Mudai de parecer, peço-vos, não haja injustiça; sim, mudai de parecer, que a minha causa é justa.
29Canabomak incuechßinquil. Mêbânu li incßaß us cue. Lâin mâcßaß inmâc. Tîc ban inchßôl.¿Ma lâin ta biß aj ticßtiß? ¿Ma incßaß ta biß ninqßue retal li cßaßru ninye?
30Há iniqüidade na minha língua? Ou não poderia o meu paladar discernir coisas perversas?
30¿Ma lâin ta biß aj ticßtiß? ¿Ma incßaß ta biß ninqßue retal li cßaßru ninye?