Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Jonah

1

1Ora veio a palavra do Senhor a Jonas, filho de Amitai, dizendo:
1Joßcaßin quixye li Kâcuaß re laj Jonás li ralal laj Amitai:
2Levanta-te, vai � grande cidade de Nínive, e clama contra ela, porque a sua malícia subiu até mim.
2—Ayu aran saß li nimla tenamit Nínive. Tâkßuseb ut ye reheb nak yôquin chixqßuebal retal li mâusilal li yôqueb chixbânunquil, chan li Kâcuaß.
3Jonas, porém, levantou-se para fugir da presença do Senhor para Társis. E, descendo a Jope, achou um navio que ia para Társis; pagou, pois, a sua passagem, e desceu para dentro dele, para ir com eles para Társis, da presença do Senhor.
3Abanan laj Jonás incßaß qui-abin chiru li Kâcuaß. Quiêlelic ban chiru. Cô saß li tenamit Jope li cuan chire li palau. Aran quixtau jun li nimla jucub ac xic re Tarsis. Quixtoj re nak tâxic chi najt saß li tenamit Tarsis ut qui-oc saß li jucub. Saß xchßôl aßan nak yô chixmukbal rib chiru li Kâcuaß.
4Mas o Senhor lançou sobre o mar um grande vento, e fez-se no mar uma grande tempestade, de modo que o navio estava a ponto de se despedaçar.
4Abanan li Kâcuaß quixtakla jun li câk-sut-ikß saß xbên li palau. Numtajenak cuißchic cau li câk-sut-ikß. Queßxcßoxla nak oc re chi jachecß li jucub.
5Então os marinheiros tiveram medo, e clamavam cada um ao seu deus, e alijaram ao mar a carga que estava no navio, para o aliviarem; Jonas, porém, descera ao porão do navio; e, tendo-se deitado, dormia um profundo sono.
5Cßajoß nak queßxucuac eb laj cßamol re li jucub ut chi xjunjûnkaleb queßoc xyâbanquil xcßabaß lix dioseb. Queßrisi li îk ut queßxcut saß li palau re nak tâjebk li râlal li jucub. Abanan laj Jonás toj chi saß li nimla jucub cuan ut aran sa yô chi cuârc.
6O mestre do navio, pois, chegou-se a ele, e disse-lhe: Que estás fazendo, ó tu que dormes? Levanta-te, clama ao teu deus; talvez assim ele se lembre de nós, para que não pereçamos.
6Ut li nataklan saß li jucub cô cuan cuiß laj Jonás ut quixye re: —Ut lâat, ¿cßaßut nak yôcat chi cuârc? Cuaclin ut yâba xcßabaß lâ Dios. Mâre chan nak aßan târil xtokßobâl ku ut toxtenkßa re nak incßaß to-osokß, chan.
7E dizia cada um ao seu companheiro: Vinde, e lancemos sortes, para sabermos por causa de quem nos sobreveio este mal. E lançaram sortes, e a sorte caiu sobre Jonas.
7Ut queßxye chi ribileb rib laj cßamol re li jucub: —Kabûlihak kix re takil ani cuan xmâc nak yôco chixcßulbal li raylal aßin, chanqueb. Ut queßxbûli rixeb ut li mâc quitßaneß saß xbên laj Jonás.
8Então lhe disseram: Declara-nos tu agora, por causa de quem nos sobreveio este mal. Que ocupação é a tua? Donde vens? Qual é a tua terra? E de que povo és tu?
8Ut queßxye re: —Ye ke anakcuan cßaßut nak yôco chixcßulbal li raylal aßin. ¿Cßaßru lâ cßanjel? ¿Bar âtenamit? Ye ke anihat ut bar xatchal, chanqueb.
9Respondeu-lhes ele: Eu sou hebreu, e temo ao Senhor, o Deus do céu, que fez o mar e a terra seca.
9Quichakßoc ut quixye reheb: —Lâin jun aj hebreo ut ninxucua ru li Kâcuaß Dios li cuan saß choxa, li quiyîban re li palau ut li ruchichßochß, chan.
10Então estes homens se encheram de grande temor, e lhe disseram: Que é isso que fizeste? pois sabiam os homens que fugia da presença do Senhor, porque ele lho tinha declarado.
10Ut laj Jonás quixye reheb nak yô chi êlelic chiru li Kâcuaß. Ut cßajoß nak queßxucuac li cuînk ut queßxye re: —¿Cßaßut nak xabânu chi joßcan? chanqueb.
11Ainda lhe perguntaram: Que te faremos nós, para que o mar se nos acalme? Pois o mar se ia tornando cada vez mais tempestuoso.
11Ut nak kßaxal cuißchic yô chi cacuûc lix cau ok li haß, queßxye re: —¿Cßaßru takabânu âcuiqßuin re nak tâchßanâk ru li palau? chanqueb.
12Respondeu-lhes ele: Levantai-me, e lançai-me ao mar, e o mar se vos aquietará; porque eu sei que por minha causa vos sobreveio esta grande tempestade.
12Laj Jonás quixye reheb: —Cutumakin saß li palau ut li palau tâchßanâk ru. Ninnau nak inmâc lâin nak yôquex chixcßulbal li raylal aßin. Inmâc lâin nak xchal li câk-sut-ikß aßin, chan.
13Entretanto os homens se esforçavam com os remos para tornar a alcançar a terra; mas não podiam, porquanto o mar se ia embravecendo cada vez mais contra eles.
13Abanan eb li cuînk li yôqueb chi cßamoc re li jucub incßaß queßxbânu li quixye laj Jonás. Queßxyal ban xkße xcßambal li jucub chire li palau chi chßochßel. Abanan incßaß queßru xban nak kßaxal cuißchic cau li câk-sut-ikß ut yô chixcutbal rib lix cau ok li haß saß xbêneb.
14Por isso clamaram ao Senhor, e disseram: Nós te rogamos, ó Senhor, que não pereçamos por causa da vida deste homem, e que não ponhas sobre nós o sangue inocente; porque tu, Senhor, fizeste como te aprouve.
14Tojoßnak queßtijoc ut queßxtzßâma xtenkßanquil chiru li Kâcuaß Dios ut queßxye: —At nimajcual Dios, moâqßue taxak chi câmc xmâc a cuînk aßin. Ut mâqßue taxak saß kabên lix camic xban nak lâat, at Dios, xabânu li cßaßru xacuaj, chanqueb.
15Então levantaram a Jonas, e o lançaram ao mar; e cessou o mar da sua fúria.
15Nak queßrakeß chi tijoc, queßxchap laj Jonás ut queßxcut saß li palau ut chßanamil ru li palau quicana.
16Temeram, pois, os homens ao Senhor com grande temor; e ofereceram sacrifícios ao Senhor, e fizeram votos.
16Nak queßril li cßaßru quixbânu li Dios, queßxxucua ru ut queßmayejac chiru ut queßxyechißi ajcuiß re nak teßcßanjelak chiru.Ut li Dios quixcauresi jun li nimla car re tânukßuk re laj Jonás. Ut laj Jonás quinukßeß chi jun xban li car chi incßaß quicßuxeß. Ut quicuan oxib cutan ut oxib kßojyîn saß xsaß li nimla car aßan.
17Então o Senhor deparou um grande peixe, para que tragasse a Jonas; e esteve Jonas três dias e três noites nas entranhas do peixe.
17Ut li Dios quixcauresi jun li nimla car re tânukßuk re laj Jonás. Ut laj Jonás quinukßeß chi jun xban li car chi incßaß quicßuxeß. Ut quicuan oxib cutan ut oxib kßojyîn saß xsaß li nimla car aßan.