1Mas os filhos de Israel fizeram o que era mau aos olhos do Senhor, e o Senhor os entregou na mão de Midiã por sete anos.
1Ut eb laj Israel queßxbânu cuißchic li mâusilal chiru li Kâcuaß. Joßcan nak li Kâcuaß quixkßaxtesiheb saß rukßeb laj Madián chiru cuukub chihab.
2Prevalecia, pois, a mão de Midiã sobre Israel e, por causa de Midiã, fizeram os filhos de Israel para si as covas que estão nos montes, as cavernas e as fortalezas.
2Eb laj Madián cßajoß nak queßxrahobtesiheb laj Israel. Joßcan nak eb laj Israel queßxmuk ribeb saß eb li ochoch pec ut saß eb li tzûl. Queßxyîb lix muhebâleb saß eb li naßajej bar incßaß teßtaßekß cuiß.
3Porque sucedia que, havendo Israel semeado, subiam contra ele os midianitas, os amalequitas e os filhos do oriente;
3Rajlal nak eb laj Israel yôqueb chi âuc, eb laj Madián, ut eb laj Amalec rochbeneb li cuanqueb saß li oriente queßxjunaji ribeb, ut queßcôeb chi pletic riqßuineb laj Israel.
4e, acampando-se contra ele, destruíam o produto da terra até chegarem a Gaza, e não deixavam mantimento em Israel, nem ovelhas, nem bois, nem jumentos.
4Nequeßxyîb lix muhebâleb ut nequeßcuan aran. Nequeßxsach ru chixjunil li racuîmkeb laj Israel nacuulac toj saß li naßajej Gaza. Ut nequeßcßameß eb lix carner, eb lix bûr, ut eb lix cuacaxeb laj Israel. Ut nequeßcanabâc chi mâcßaß xtzacaêmkeb.
5Porque subiam com os seus rebanhos e tendas; vinham em multidão, como gafanhotos; tanto eles como os seus camelos eram inumeráveis; e entravam na terra, para a destruir.
5Nak nequeßxic eb laj Madián chixsachbal chixjunil li cßaßru cuan reheb laj Israel, queßxcßam chirixeb lix quetômk ut eb lix muhebâl. Chanchaneb laj sâcß nak queßchal xban nak kßaxal cuißchic nabaleb. Incßaß naru rajlanquileb chi moco naru rajlanquileb lix camello.
6Assim Israel se enfraqueceu muito por causa dos midianitas; então os filhos de Israel clamaram ao Senhor.
6Eb laj Israel nequeßcanabâc saß nebaßil xbaneb laj Madián. Joßcan nak queßxtzßâma cuißchic xtenkßanquil chiru li Kâcuaß Dios.
7E sucedeu que, clamando eles ao Senhor por causa dos midianitas,
7Queßxyâba xcßabaß li Kâcuaß eb laj Israel xban li raylal li yôqueb chixcßulbal saß rukßeb laj Madián.
8enviou-lhes o Senhor um profeta, que lhes disse: Assim diz o Senhor, Deus de Israel: Do Egito eu vos fiz subir, e vos tirei da casa da servidão;
8Joßcan nak li Kâcuaß quixtakla jun li profeta riqßuineb. Li profeta quixye reheb: —Joßcaßin xye êre li Kâcuaß lix Dioseb laj Israel, “Lâin quin-isin chak êre aran Egipto saß li naßajej li quexcuan cuiß chokß rahobtesinbil môs.
9livrei-vos da mão dos egípcios, e da mão de todos quantos vos oprimiam, e os expulsei de diante de vós, e a vós vos dei a sua terra.
9Lâin quexincol chiruheb laj Egipto ut quexincol ajcuiß chiruheb li queßrahobtesin êre. Lâin quin-isin reheb saß li naßajej li cuanquex cuiß ut quinqßue êre lix naßajeb.
10Também eu vos disse: Eu sou o Senhor vosso Deus; não temais aos deuses dos amorreus, em cuja terra habitais. Mas não destes ouvidos � minha voz.
10Ut quinye ajcuiß êre nak lâin li Kâcuaß lê Dios. Quinye êre nak incßaß têlokßoni lix dioseb laj amorreo li cuanqueb saß li naßajej li xex-oc cuiß chi cuânc. Abanan lâex incßaß quebânu li cßaßru quinye êre,” chan li Dios.—
11Então o anjo do Senhor veio, e sentou-se debaixo do carvalho que estava em Ofra e que pertencia a Joás, abiezrita, cujo filho Gideão estava malhando o trigo no lagar para o esconder dos midianitas.
11Ut quichal lix ángel li Kâcuaß ut quicßojla rubel jun tôn li ji cuan saß li tenamit Ofra. Li naßajej aßan re laj Joás xcomoneb li ralal xcßajol laj Abiezer. Laj Gedeón, li ralal laj Joás, yô chixpuxinquil ru li trigo saß li naßajej bar nequeßxyatzß cuiß li uvas re nak incßaß tâilekß xbaneb laj Madián.
12Apareceu-lhe então o anjo do Senhor e lhe disse: O Senhor é contigo, ó homem valoroso.
12Quixcßutbesi rib lix ángel li Kâcuaß chiru laj Gedeón ut quixye re: —At cuînk, li Kâcuaß cuan âcuiqßuin. Lâat cau âchßôl ut cau âcuib, chan.
13Gideão lhe respondeu: Ai, senhor meu, se o Senhor é conosco, por que tudo nos sobreveio? e onde estão todas as suas maravilhas que nossos pais nos contaram, dizendo: Não nos fez o Senhor subir do Egito? Agora, porém, o Senhor nos desamparou, e nos entregou na mão de Midiã.
13Quichakßoc laj Gedeón ut quixye re: —At Kâcuaß, cui li Dios cuan kiqßuin, ¿cßaßut nak yôco chixcßulbal li raylal aßin? ¿Bar cuan li milagros queßxserakßi ke li kanaß kayucuaß nak queßxye: “¿Ma incßaß ta biß xorisi chak li Kâcuaß Egipto?” chanqueb. Anakcuan li Kâcuaß xoxtzßektâna ut xoxkßaxtesi saß rukßeb laj Madián, chan.
14Virou-se o Senhor para ele e lhe disse: Vai nesta tua força, e livra a Israel da mão de Midiã; porventura não te envio eu?
14Ut li Kâcuaß quiril laj Gedeón ut quixye re: —Ayu ut tâcoleb laj Israel riqßuin lâ metzßêu chiruheb laj Madián. ¿Ma mâcuaß ta biß lâin yôquin chi taklânc âcue? chan.
15Replicou-lhe Gideão: Ai, senhor meu, com que livrarei a Israel? eis que a minha família é a mais pobre em Manassés, e eu o menor na casa de meu pai.
15Quichakßoc laj Gedeón ut quixye: —Chacuy inmâc, at Kâcuaß. ¿Chan ta cuiß ru nak tincoleb li tenamit Israel? Lin naß inyucuaß, aßaneb li kßaxal nebaßeb saß xyânkeb li ralal xcßajol laj Manasés. Ut lâin caßchßin incuanquil saß xyânkeb li cuanqueb saß rochoch lin yucuaß, chan.
16Tornou-lhe o Senhor: Porquanto eu hei de ser contigo, tu ferirás aos midianitas como a um só homem.
16Ut li Kâcuaß quixye re: —Lâin cuânkin âcuiqßuin. Lâat tatnumtâk saß xbêneb laj Madián. Chanchanakeb jun chi cuînk nak tâsacheb ru, chan li Kâcuaß.
17Prosseguiu Gideão: Se agora tenho achado graça aos teus olhos, dá-me um sinal de que és tu que falas comigo.
17Quichakßoc laj Gedeón ut quixye: —At Kâcuaß, cui sa âchßôl cuiqßuin, qßue junak retalil re nak lâin tinnau nak relic chi yâl lâat li Kâcuaß li yôcat chi âtinac cuiqßuin.
18Rogo-te que não te apartes daqui até que eu volte trazendo do meu presente e o ponha diante de ti. Respondeu ele: Esperarei até que voltes.
18Bânu usilal. Chinâcuoybeni junpâtak. Toj xic cue chixcßambal lin mayej re tinqßue âcue, chan laj Gedeón. Ut li Kâcuaß quixye: —Arin cuânkin châcuoybeninquil, chan.
19Entrou, pois, Gideão, preparou um cabrito e fez, com uma e efa de farinha, bolos ázimos; pôs a carne num cesto e o caldo numa panela e, trazendo para debaixo do carvalho, lho apresentou.
19Ut laj Gedeón cô saß rochoch ut quixcamsi jun li chibât toj sâj ut quixchik. Riqßuin junmay litro li harina quixyîb li caxlan cua mâcßaß xchßamal. Quixqßue li tib saß jun li chacach ut quixqßue li caldo saß jun li ucßal. Quixcßam chixjunil aran rubel li cheß ji ut quixqßue re li ángel.
20Mas o anjo de Deus lhe disse: Toma a carne e os bolos ázimos, e põe-nos sobre esta rocha e derrama-lhes por cima o caldo. E ele assim fez.
20Ut lix ángel li Kâcuaß quixye re: —Qßue li tib ut li caxlan cua saß xbên li pec aßin ut tâhoy li caldo saß xbên, chan. Ut laj Gedeón quixbânu joß quiyeheß re.
21E o anjo do Senhor estendeu a ponta do cajado que tinha na mão, e tocou a carne e os bolos ázimos; então subiu fogo da rocha, e consumiu a carne e os bolos ázimos; e o anjo do Senhor desapareceu-lhe da vista.
21Ut li ángel quixchßeß li tib ut li caxlan cua riqßuin li rußuj li xukß li cuan saß rukß. Ut quiloch xxamlel li pec ut quixcßat li tib ut li caxlan cua. Ut incßaß chic qui-ileß ru li ángel xban laj Gedeón.
22Vendo Gideão que era o anjo do Senhor, disse: Ai de mim, Senhor Deus! pois eu vi o anjo do Senhor face a face.
22Laj Gedeón quixqßue retal nak relic chi yâl aßan lix ángel li Kâcuaß Dios ut cßajoß nak quixucuac. Quixye: —At nimajcual Dios, lâin xcuil ru chi tzßakal lâ ángel, chan.
23Porém o Senhor lhe disse: Paz seja contigo, não temas; não morrerás.
23Ut li Kâcuaß quixye re: —Matxucuac xban nak incßaß tatcâmk. Chicuânk taxak âcuiqßuin li tuktûquil usilal, chan.
24Então Gideão edificou ali um altar ao Senhor, e lhe chamou Jeová-Salom; e ainda até o dia de hoje está o altar em Ofra dos abiezritas.
24Laj Gedeón quixyîb jun li artal saß li naßajej aßan re xlokßoninquil li Kâcuaß ut Jehová-salom quixqßue chokß xcßabaß. Chalen anakcuan toj cuan ajcuiß li artal aßan saß li naßajej Ofra li cuan saß lix naßajeb li ralal xcßajol laj Abiezer.
25Naquela mesma noite, disse o Senhor a Gidão: Toma um dos bois de teu pai, a saber, o segundo boi de sete anos, e derriba o altar de Baal, que é de teu pai, e corta a asera que está ao pé dele.
25Saß ajcuiß li kßojyîn aßan, li Kâcuaß quixye re laj Gedeón: —Cßam lix toro lâ yucuaß, li xcab toro li cuan cuukub chihab re. Tâjucß li artal li quixyîb lâ yucuaß re xlokßoninquil li yîbanbil dios Baal. Ut tâyocß ajcuiß li cheß li nequeßxlokßoni cuiß lix Asera lix dioseb li cuan chixcßatk li yîbanbil dios Baal.
26Edifica ao Senhor teu Deus um altar no cume deste lugar forte, na forma devida; toma o segundo boi, e o oferece em holocausto, com a lenha da asera que cortares
26Ut tâyîb chi châbil jun chic li artal saß xbên li bol aßin re inlokßoninquil lâin li Kâcuaß lâ Dios. Ut saß li artal li tâyîb, tâcßat li toro chokß âmayej. Lix cheßel li dios Asera li xayocß, aßan li tâcßanjelak chokß âsiß re xcßatbal li toro, chan li Kâcuaß.
27Então Gideão tomou dez homens dentre os seus servos, e fez como o Senhor lhe dissera; porém, temendo ele a casa de seu pai e os homens daquela cidade, não o fez de dia, mas de noite.
27Ut laj Gedeón, rochbeneb lajêb lix môs, queßxbânu joß quixye li Kâcuaß. Abanan incßaß quixbânu chi cutan. Chiru kßojyîn ban quixbânu xban nak quixucuac chiruheb lix comon ut chiruheb ajcuiß li cuînk li cuanqueb saß li tenamit aßan.
28Levantando-se, pois, os homens daquela cidade, de madrugada, eis que estava o altar de Baal derribado, cortada a asera que estivera ao pé dele, e o segundo boi oferecido no altar que fora edificado.
28Nak quisakêu, eb li cuanqueb saß li tenamit queßcuacli ut queßril nak jucßbil chic lix artal laj Baal. Ut queßxqßue retal nak yocßbil li cheß li queßxlokßoni cuiß li yîbanbil dios xAsera. Ut queßxqßue ajcuiß retal nak quicßateß li toro li cuukub chihab cuan re saß xbên li artal li tojeß quiyîbâc aran.
29Pelo que disseram uns aos outros: Quem fez isto? E, depois de investigarem e inquirirem, disseram: Gideão, filho de Joás, é quem fez isto.
29Queßxye chiribileb rib: —¿Ani xbânun re aßin? chanqueb. Queßtziloc âtin chirix toj retal queßxnau nak laj Gedeón li ralal laj Joás, aßan li quibânun re.
30Então os homens daquela cidade disseram a Joás: Tira para fora teu filho, para que morra, porque derribou o altar de Baal e cortou a asera que estava ao pé dele.
30Ut eb li cuînk li cuanqueb saß li tenamit aßan queßxye re laj Joás: —Cßam chak lâ cualal kiqßuin. Takacamsi xban nak aßan quixjucß lix artal li dios Baal ut quixyocß ajcuiß li cheß re li dios Asera li cuan chixcßatk li artal, chanqueb.
31Joás, porém, disse a todos os que se puseram contra ele: Contendereis vós por Baal? livrá-lo-eis vós? Qualquer que por ele contender, ainda esta manhã será morto; se ele é deus, por si mesmo contenda, pois foi derribado o seu altar.
31Laj Joás quixye reheb li cuînk li yôqueb chi sutuc re: —¿Ma tex-oquênk chirix laj Baal? ¿Ma têyal xcolbal rix? Li ani tixyal xcolbal rix camenak chic nak tâsakêuk cuulaj. Cui yâl nak Dios laj Baal, chixcolak rib chiruheb li queßjucßuc re lix artal, chan laj Joás.
32Pelo que naquele dia chamaram a Gidão Jerubaal, dizendo: Baal contenda contra ele, pois derribou o seu altar.
32Chalen saß li cutan aßan “Jerobaal” quiyeheß re laj Gedeón xban nak saß li âtinobâl hebreo, aßan naraj naxye: “Laj Baal, aßan li tixyal xcolbal rib”. Queßxye chi joßcan xban nak laj Gedeón, aßan li quijucßuc re lix artal.
33Então todos os midianitas, os amalequitas e os filhos do oriente se ajuntaram e, passando o Jordão, acamparam no vale de Jizreel.
33Queßxjunaji ribeb li ralal xcßajol laj Madián ut eb li ralal xcßajol laj Amalec, joß eb ajcuiß chixjunileb li cuanqueb saß li oriente ut coleßxyîb lix muhebâleb saß li ru takßa re Jezreel li cuan jun pacßal li nimaß Jordán.
34Mas o Espírito do Senhor apoderou-se de Gideão; e tocando ele a trombeta, os abiezritas se ajuntaram após ele.
34Ut lix musikß li Kâcuaß quichal riqßuin laj Gedeón ut quixcßut chiru cßaßru tixbânu. Joßcan nak laj Gedeón quixyâbasi lix xucub re xbokbaleb chixjunileb li ralal xcßajol laj Abiezer.
35E enviou mensageiros por toda a tribo de Manassés, que também se ajuntou após ele; e ainda enviou mensageiros a Aser, a Zebulom e a Naftali, que lhe saíram ao encontro.
35Ut quixtakla xbokbaleb chixjunileb li ralal xcßajol laj Manasés. Queßchal ut queßxchßutub ribeb riqßuin laj Gedeón. Ut quixtakla ajcuiß xbokbaleb li ralal xcßajol laj Aser, eb li ralal xcßajol laj Zabulón ut eb li ralal xcßajol laj Neftalí. Eb aßan queßchal ut queßxchßutub ribeb riqßuin.
36Disse Gideão a Deus: Se hás de livrar a Israel por minha mão, como disseste,
36Laj Gedeón quixye re li Dios: —Cui yâl nak lâat tattenkßânk cue chixcolbaleb laj Israel, cßut chicuu junak li retalil.
37eis que eu porei um velo de lã na eira; se o orvalho estiver somente no velo, e toda a terra ficar enxuta, então conhecerei que hás de livrar a Israel por minha mão, como disseste.
37Lâin tinqßue jun rix li carner saß li naßajej bar nequeßxpuxi cuiß ru li trigo. Cui tßaktßakak rix li xul nak tâsakêuk ut incßaß tâtßakâk li chßochß chi xjun sutam li rix li xul, aßanak li retalil chicuu nak lâat tattenkßânk cue chixcolbaleb laj Israel joß xaye, chan laj Gedeón.
38E assim foi; pois, levantando-se de madrugada no dia seguinte, apertou o velo, e espremeu dele o orvalho, que encheu uma taça.
38Ut li Dios quixbânu joß quixtzßâma laj Gedeón. Nak quisakêu, laj Gedeón quixtau li rix li xul chi tßaktßak. Quixyatzß li rix li xul ut jun secß li haß quirisi saß li rix.
39Disse mais Gideão a Deus: Não se acenda contra mim a tua ira se ainda falar só esta vez. Permite que só mais esta vez eu faça prova com o velo; rogo-te que só o velo fique enxuto, e em toda a terra haja orvalho.
39Ut laj Gedeón quixye cuißchic re li Dios: —Chacuy inmâc, at inDios. Incßaß taxak tatjoskßok cuiqßuin. Tintzßâma châcuu nak tâcßut jun chic li retalil chicuu. Tinqßue cuißchic li rix li carner. Ut anakcuan nacuaj nak incßaß tâtßakâk li rix li carner. Caßaj cuiß chi xjun sutam tâtßakresi li chßochß, chan laj Gedeón re li Dios.Ut saß li kßojyîn aßan li Dios quixbânu joß quixtzßâma laj Gedeón. Li rix li xul incßaß quitßaka. Caßaj cuiß li chßochß chi xjun sutam quitßaka.
40E Deus assim fez naquela noite; pois só o velo estava enxuto, e sobre toda a terra havia orvalho.
40Ut saß li kßojyîn aßan li Dios quixbânu joß quixtzßâma laj Gedeón. Li rix li xul incßaß quitßaka. Caßaj cuiß li chßochß chi xjun sutam quitßaka.