Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Nehemiah

6

1Quando Sambalate, Tobias e Gesem, o arábio, e o resto dos nossos inimigos souberam que eu já tinha edificado o muro e que nele já não havia brecha alguma, ainda que até este tempo não tinha posto as portas nos portais,
1Nak queßrabi laj Sanbalat, laj Tobías ut laj Gesem laj árabe, ut eb lix comon li xicß nequeßiloc ke nak lâin xinyîb li tzßac li sutsu cuiß li tenamit ut mâ bar chic teto re, ut usta toj mâjiß ninqßue lix puertil li oquebâl saß li cutan aßan,
2Sambalate e Gesem mandaram dizer-me: Vem, encontremo-nos numa das aldeias da planície de Ono. Eles, porém, intentavam fazer-me mal.
2laj Sanbalat ut laj Gesem queßxtakla chak inbokbal ut queßxye cue: —Châlkat re takachßutub kib saß li cßalebâl Ono, chanqueb. Abanan eb aßan quineßxbok yal re teßxbânu mâusilal cue.
3E enviei-lhes mensageiros a dizer: Estou fazendo uma grande obra, de modo que não poderei descer. Por que cessaria esta obra, enquanto eu a deixasse e fosse ter convosco?
3Joßcan nak lâin quintaklaheb lin takl riqßuineb chixyebal reheb nak incßaß târûk tinxic riqßuineb xban nak latzß cuu xbânunquil jun nimla cßanjel. —Incßaß naru nincanab xbânunquil li cßanjel yal re nak tinxic aran êriqßuin, chanquin reheb nak quintakla li resil.
4Do mesmo modo mandaram dizer-se quatro vezes; e do mesmo modo lhes respondi.
4Câhib sut queßxtakla inbokbal, ut joßcan cuißchic quebinsume cuiß.
5Então Sambalate, ainda pela quinta vez, me enviou o seu moço com uma carta aberta na mão,
5Saß roß sut laj Sanbalat quixtakla cuißchic jun lix môs cuiqßuin ut quixcßam jun li hu chi teto.
6na qual estava escrito: Entre as nações se ouviu, e Gesem o diz, que tu e os judeus intentais revoltar-vos, e por isso tu estás edificando o muro, e segundo se diz, queres fazer-te rei deles;
6Joßcaßin naxye saß li hu li quixtakla: —X-el resil saß eb li tenamit nak lâat ut eb lâ cuech tenamitil yôquex chixcßûbanquil chanru nak têrisi êrib rubel xcuanquil li rey. Xban aßan nak yôquex chixyîbanquil li tzßac li sutsu cuiß lê tenamit. Ut xkabi ajcuiß resil nak lâat tâcuaj oc chokß xreyeb. Ut laj Gesem xye nak yâl li cßaßru yôqueb xyebal.
7e que constituíste profetas para proclamarem a respeito de ti em Jerusalém: Há rei em Judá. Ora, estas coisas chegarão aos ouvidos do rei; vem pois, agora e consultemos juntamente.
7Ut x-el ajcuiß resil nak ac xaxakabeb li profeta re teßxye resil Jerusalén nak lâat chic tat-oc chokß rey aran Judá. Ut chixjunil aßan naru nacuulac resil riqßuin li rey Artajerjes. Joßcan nak yôquin chixyebal âcue nak tatchâlk cuiqßuin re nak takacßûb ru cßaßru takabânu, chan cue.
8Então mandei dizer-lhe: De tudo o que dizes, coisa nenhuma sucedeu, mas tu mesmo o inventas.
8Ut lâin quintakla cuißchic xyebal re chi joßcaßin: —Chixjunil li cßaßru yôcat chixyebal, aßan moco yâl ta. Yal lâat nacatcßoxlan re chixjunil aßan, chanquin re.
9Pois todos eles nos procuravam atemorizar, dizendo: As suas mãos hão de largar a obra, e não se efetuará. Mas agora, ó Deus, fortalece as minhas mãos.
9Chixjunil li cßaßru xeßxbânu ke, aßan yal re kaseßbesinquil. Eb aßan xeßxcßoxla nak tâchßinânk kachßôl ut takacanab xbânunquil li cßanjel ut incßaß takachoy xyîbanquil li tzßac. Joßcan nak quintijoc ut quinye: —At kaDios, chaqßue taxak xcacuilal kachßôl re takachoy li cßanjel.—
10Fui � casa de Semaías, filho de Delaías, filho de Meetabel, que estava em recolhimento; e disse ele: Ajuntemo-nos na casa de Deus, dentro do templo, e fechemos as suas portas, pois virão matar-te; sim, de noite virão matar-te.
10Ut chirix aßan côin saß li rochoch laj Semaías li ralal laj Delaía. Laj Delaía, aßan ralal laj Mehetabel. Laj Semaías aßan tzßaptzßo saß li rochoch. Aßan quixye cue: —Anakcuan chiru li kßojyîn aßin teßchâlk châcamsinquil. Takachßutub kib saß lix templo li Dios. Ocako aran ut takatzßap kib toj chi saß, chan.
11Eu, porém, respondi: Um homem como eu fugiria? e quem há que, sendo tal como eu, possa entrar no templo e viver? De maneira nenhuma entrarei.
11Ut lâin quinchakßoc ut quinye re: —Junak cuînk joß lâin, ¿ma naru ta biß tâxucuak chiruheb aßan? ¿Ma tinxic ta biß saß li templo chixmukbal cuib yal re xcolbal rix lin yußam? Lâin incßaß tin-oc saß li templo chixmukbal cuib, chanquin re.
12E percebi que não era Deus que o enviara; mas ele pronunciou essa profecia contra mim, porquanto Tobias e Sambalate o haviam subornado.
12Lâin quinqßue retal nak mâcuaß li Dios li quitaklan re chixyebal li cßaßru quixye cue. Quixye cue chi joßcan xban nak laj Sanbalat ut laj Tobías queßxtumina ru chixyebal chi joßcan.
13Eles o subornaram para me atemorizar, a fim de que eu assim fizesse, e pecasse, para que tivessem de que me infamar, e assim vituperassem.
13Queßxtumina ru aßan yal re tineßxseßbesi ut re nak tinmâcobk. Ut riqßuin aßan tâêlk resil nak incßaß us yôquin ut incßaß chic tineßxqßue saß ruheb li tenamit.
14Lembra-te, meu Deus, de Tobias e de Sambalate, conforme estas suas obras, e também da profetisa Noadias, e dos demais profetas que procuravam atemorizar-me.
14—At inDios, chaqßue taxak retal li raylal li yôqueb chixbânunquil cue laj Sanbalat ut laj Tobías. Ut misach taxak saß âchßôl li quixbânu lix Noadías li profeta ixk rochbeneb li jun chßol chic profetas li queßajoc xqßuebal inxiu.—
15Acabou-se, pois, o muro aos vinte e cinco do mês de elul, em cinqüenta e dois dias.
15Kachoy xyîbanquil li tzßac li sutsu cuiß li tenamit saß li ôb xcaßcßâl xbe li po Elul. Cablaju roxcßâl cutan quiyâloß cuiß.
16Quando todos os nosso inimigos souberam disso, todos os povos que havia em redor de nós temeram, e abateram-se muito em seu próprio conceito; pois perceberam que fizemos esta obra com o auxílio do nosso Deus.
16Queßrabi nak ac xyâloß li cßanjel. Chixjunileb li xicß nequeßiloc ke queßxucuac, joßqueb ajcuiß li tenamit li cuanqueb chi nachß kiqßuin. Xutânal queßel xban nak queßxqßue retal nak li Kâcuaß, aßan li quitenkßan ke chixyîbanquil li tzßac.
17Além disso, naqueles dias o nobres de Judá enviaram muitas cartas a Tobias, e as cartas de Tobias vinham para eles.
17Saß eb li cutan aßan nak yôco chixyîbanquil li tzßac, cuanqueb li nequeßtaklan saß xbêneb laj Judá queßtzßîbac riqßuin laj Tobías. Joßcan nak laj Tobías naxtakla cuißchic lix hu aran Judá.
18Pois muitos em Judá estavam ligados a ele por juramento, por ser ele genro de Secanias, filho de Ará, e por haver seu filho Joanã casado com a filha de Mesulão, filho de Berequias.
18Nabaleb li cuanqueb aran Judá queßoquen chirix laj Tobías xban nak laj Tobías aßan lix hiß laj Secanías li ralal laj Ara ut xban ajcuiß nak laj Johanán quixcßam chokß rixakil lix rabin laj Mesulam, li ralal laj Berequías.Ut chicuu nequeßxye nak laj Tobías, aßan kßaxal us naxbânu. Ut li cßaßru ninye, nequeßxye cuißchic re laj Tobías. Ut riqßuin li cßaßru nayeheß re, laj Tobías naxtakla cuißchic nabal li hu cuiqßuin re inseßbesinquil.
19Também as boas ações dele contavam perante mim, e as minhas palavras transmitiam a ele. Tobias, pois, escrevia cartas para me atemorizar.
19Ut chicuu nequeßxye nak laj Tobías, aßan kßaxal us naxbânu. Ut li cßaßru ninye, nequeßxye cuißchic re laj Tobías. Ut riqßuin li cßaßru nayeheß re, laj Tobías naxtakla cuißchic nabal li hu cuiqßuin re inseßbesinquil.