1Eu sou a rosa de Sarom, o lírio dos vales.
1Lâin chanchanin li rosa re Sarón. Ut chanchanin li azucena li cuan saß li ru takßa.
2Qual o lírio entre os espinhos, tal é a minha amada entre as filhas.
2Li ixk li ninra, aßan li kßaxal chßinaßus chiruheb chixjunileb li tukß ix. Chanchan jun li utzßußuj saß xyânkeb li qßuix.
3Qual a macieira entre as árvores do bosque, tal é o meu amado entre os filhos; com grande gozo sentei-me � sua sombra; e o seu fruto era doce ao meu paladar.
3Li cuînk li ninra, aßan li kßaxal lokß chiruheb chixjunileb li chßajom. Chanchan lix cheßel li manzano saß xyânkeb li qßuila pây ru chi cheß. Nacuulac chicuu hilânc saß xmu li rukß. Ut cßajoß xsahil nak ninlou li ru.
4Levou-me � sala do banquete, e o seu estandarte sobre mim era o amor.
4Li cuînk quinixcßam saß lix ninkße. Ut quixqßue lix bandera saß inbên re xcßutbal nak niquinixra.
5Sustentai-me com passas, confortai-me com maçãs, porque desfaleço de amor.
5Qßuehomak chak inchaki uvas. Qßuehomak chak inmansana re nak tâcßulûnk inchßôl. Nacuecßa nak câmc cue xban nak kßaxal nacuaj ru li cuînk aßin.
6A sua mão esquerda esteja debaixo da minha cabeça, e a sua mão direita me abrace.
6Tixqßue taxak lix tzße ukß rubel lin jolom ut riqßuin lix nim ukß tinixkßalu.
7Conjuro-vos, ó filhas de Jerusalém, pelas gazelas e cervas do campo, que não acordeis nem desperteis o amor, até que ele o queira.
7Ex tukß ix aj Jerusalén, saß xcßabaßeb li quej ut li yuc li nequeßcuan saß qßuicheß, nintzßâma chêru nak incßaß têrajsi ru li ixk li ninra. Checanab ban chi cuârc joß najtil târaj.
8A voz do meu amado! eis que vem aí, saltando sobre os montes, pulando sobre os outeiros.
8Nacuabi xyâb xcux li cuînk li ninra. Yô chak chi châlc. Yô chak chi âlinac saß eb li tzûl ut saß xbên bol re nak tâchâlk cuiqßuin saß junpât.
9O meu amado é semelhante ao gamo, ou ao filho do veado; eis que está detrás da nossa parede, olhando pelas janelas, lançando os olhos pelas grades.
9Li cuînk li ninra, aßan chanchan jun li quej. Chanchan jun li yuc. Xakxo chiru li tzßac ut yô chak chi iloc saß li ventana. Yô chak chi chßûquînc.
10Fala o meu amado e me diz: Levanta-te, amada minha, formosa minha, e vem.
10Li cuînk li ninra quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue: —Cuaclin. Quim cuiqßuin. Kßaxal nacatinra. Cßajoß âchßinaßusal.
11Pois eis que já passou o inverno; a chuva cessou, e se foi;
11Ac xnumeß li habalkße. Incßaß chic tixqßue li hab.
12aparecem as flores na terra; já chegou o tempo de cantarem as aves, e a voz da rola ouve-se em nossa terra.
12Li utzßußuj xeßoc chi puqßuecß saß qßuicheß. Ac xcuulac xkßehil li bichânc. Yôqueb chi bichânc li mucuy xban xsahil xchßôleb.
13A figueira começa a dar os seus primeiros figos; as vides estão em flor e exalam o seu aroma. Levanta-te, amada minha, formosa minha, e vem.
13Ac xeßoc chi ûchînc li cheß higo. Ut cßajoß xsununquil li ratzßum li uvas. Cuaclin, at ixk. Kßaxal nacatinra ut cßajoß lâ chßinaßusal. Quim cuiqßuin.
14Pomba minha, que andas pelas fendas das penhas, no oculto das ladeiras, mostra-me o teu semblante faze-me ouvir a tua voz; porque a tua voz é doce, e o teu semblante formoso.
14Lâat chanchanat jun li mucuy li naxmuk rib saß eb li sakônac ut saß eb li naßajej chßaßaj xtaubal. Chinâcanab chirilbal lâ cuu. Chinâcanab chirabinquil lix yâb lâ cux. Cßajoß xchßinaßusal lâ cuu. Ut cßajoß nak nacuulac chicuu rabinquil xyâb lâ cux.
15Apanhai-nos as raposas, as raposinhas, que fazem mal �s vinhas; pois as nossas vinhas estão em flor.
15Mêqßueheb xlesêns li nequeßajoc xpoßbal ru li karahom. Eb aßan chanchaneb li cocß yac li nequeßxpoß li acuîmk uvas li yôqueb chi ûchînc.
16O meu amado é meu, e eu sou dele; ele apascenta o seu rebanho entre os lírios.
16Li cuînk li ninra, aßan cue lâin ut lâin rehin aßan. Aßan naxberesiheb lix quetômk saß xyânkeb li utzßußuj.Nak yô chi numecß li kßojyîn ut nak yô chi sakêuc, tatchâlk cuiqßuin, lâat li rarôcat inban. Chanchanakat li quej ut li yuc li nequeßcuan saß li tzûl Beter.
17Antes que refresque o dia, e fujam as sombras, volta, amado meu, e faze-te semelhante ao gamo ou ao filho dos veados sobre os montes de Beter.
17Nak yô chi numecß li kßojyîn ut nak yô chi sakêuc, tatchâlk cuiqßuin, lâat li rarôcat inban. Chanchanakat li quej ut li yuc li nequeßcuan saß li tzûl Beter.