¹Sede meus imitadores, como também eu o sou de Cristo.

¹Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.

²Ora, eu vos louvo, porque em tudo vos lembrais de mim, e guardais os preceitos assim como vo-los entreguei.

²Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

³Quero porém, que saibais que Cristo é a cabeça de todo homem, o homem a cabeça da mulher, e Deus a cabeça de Cristo.

³Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

⁴Todo homem que ora ou profetiza com a cabeça coberta desonra a sua cabeça.

⁴Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.

⁵Mas toda mulher que ora ou profetiza com a cabeça descoberta desonra a sua cabeça, porque é a mesma coisa como se estivesse rapada.

⁵Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.

⁶Portanto, se a mulher não se cobre com véu, tosquie-se também; se, porém, para a mulher é vergonhoso ser tosquiada ou rapada, cubra-se com véu.

⁶Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.

⁷Pois o homem, na verdade, não deve cobrir a cabeça, porque é a imagem e glória de Deus; mas a mulher é a glória do homem.

⁷Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.

⁸Porque o homem não proveio da mulher, mas a mulher do homem;

⁸În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

⁹nem foi o homem criado por causa da mulher, mas sim, a mulher por causa do homem.

⁹şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

¹⁰Portanto, a mulher deve trazer sobre a cabeça um sinal de submissão, por causa dos anjos.

¹⁰De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.

¹¹Todavia, no Senhor, nem a mulher é independente do homem, nem o homem é independente da mulher.

¹¹Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

¹²pois, assim como a mulher veio do homem, assim também o homem nasce da mulher, mas tudo vem de Deus.

¹²Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu.

¹³julgai entre vós mesmos: é conveniente que uma mulher com a cabeça descoberta ore a Deus?

¹³Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?

¹⁴Não vos ensina a própria natureza que se o homem tiver cabelo comprido, é para ele uma desonra;

¹⁴Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,

¹⁵mas se a mulher tiver o cabelo comprido, é para ela uma glória? Pois a cabeleira lhe foi dada em lugar de véu.

¹⁵pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului.

¹⁶Mas, se alguém quiser ser contencioso, nós não temos tal costume, nem tampouco as igrejas de Deus.

¹⁶Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n'avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

¹⁷Nisto, porém, que vou dizer-vos não vos louvo; porquanto vos ajuntais, não para melhor, mas para pior.

¹⁷Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentrucă vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

¹⁸Porque, antes de tudo, ouço que quando vos ajuntais na igreja há entre vós dissensões; e em parte o creio.

¹⁸Mai întîi de toate, aud că atunci cînd veniţi la adunare, între voi sînt desbinări. Şi în parte o cred,

¹⁹E até importa que haja entre vós facções, para que os aprovados se tornem manifestos entre vós.

¹⁹căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.

²⁰De sorte que, quando vos ajuntais num lugar, não é para comer a ceia do Senhor;

²⁰Cînd vă adunaţi dar în acelaş loc, nu este cu putinţă să mîncaţi cina Domnului.

²¹porque quando comeis, cada um toma antes de outrem a sua própria ceia; e assim um fica com fome e outro se embriaga.

²¹Fiindcă atunci cînd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămînd, iar altul este beat.

²²Não tendes porventura casas onde comer e beber? Ou desprezais a igreja de Deus, e envergonhais os que nada têm? Que vos direi? Louvar-vos-ei? Nisto não vos louvo.

²²Ce? N'aveţi case pentruca să mîncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n'au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

²³Porque eu recebi do Senhor o que também vos entreguei: que o Senhor Jesus, na noite em que foi traído, tomou pão;

²³Căci am primit dela Domnul ce v'am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne.

²⁴e, havendo dado graças, o partiu e disse: Isto é o meu corpo que é por vós; fazei isto em memória de mim.

²⁴Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi a zis: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.``

²⁵Semelhantemente também, depois de cear, tomou o cálice, dizendo: Este cálice é o novo pacto no meu sangue; fazei isto, todas as vezes que o beberdes, em memória de mim.

²⁵Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.``

²⁶Porque todas as vezes que comerdes deste pão e beberdes do cálice estareis anunciando a morte do Senhor, até que ele venha.

²⁶Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.

²⁷De modo que qualquer que comer do pão, ou beber do cálice do Senhor indignamente, será culpado do corpo e do sangue do Senhor.

²⁷De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului.

²⁸Examine-se, pois, o homem a si mesmo, e assim coma do pão e beba do cálice.

²⁸Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.

²⁹Porque quem come e bebe, come e bebe para sua própria condenação, se não discernir o corpo do Senhor.

²⁹Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

³⁰Por causa disto há entre vós muitos fracos e enfermos, e muitos que dormem.

³⁰Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

³¹Mas, se nós nos julgássemos a nós mesmos, não seríamos julgados;

³¹Dacă ne-am judeca singuri, n'am fi judecaţi.

³²quando, porém, somos julgados pelo Senhor, somos corrigidos, para não sermos condenados com o mundo.

³²Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.

³³Portanto, meus irmãos, quando vos ajuntais para comer, esperai uns pelos outros.

³³Astfel, fraţii mei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

³⁴Se algum tiver fome, coma em casa, a fim de que não vos reunais para condenação vossa. E as demais coisas eu as ordenarei quando for.

³⁴Dacă -i este foame cuiva, să mănînce acasă, pentruca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelate lucruri le voi rîndui cînd voi veni.