¹Começamos outra vez a recomendar-nos a nós mesmos? Ou, porventura, necessitamos, como alguns, de cartas de recomendação para vós, ou de vós?

¹Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

²Vós sois a nossa carta, escrita em nossos corações, conhecida e lida por todos os homens,

²Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

³sendo manifestos como carta de Cristo, ministrada por nós, e escrita, não com tinta, mas com o Espírito do Deus vivo, não em tábuas de pedra, mas em tábuas de carne do coração.

³Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

⁴E é por Cristo que temos tal confiança em Deus;

⁴Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

⁵não que sejamos capazes, por nós, de pensar alguma coisa, como de nós mesmos; mas a nossa capacidade vem de Deus,

⁵Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

⁶o qual também nos capacitou para sermos ministros dum novo pacto, não da letra, mas do espírito; porque a letra mata, mas o espírito vivifica.

⁶care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

⁷Ora, se o ministério da morte, gravado com letras em pedras, veio em glória, de maneira que os filhos de Israel não podiam fixar os olhos no rosto de Moisés, por causa da glória do seu rosto, a qual se estava desvanecendo,

⁷Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

⁸como não será de maior glória o ministério do espírito?

⁸cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

⁹Porque, se o ministério da condenação tinha glória, muito mais excede em glória o ministério da justiça.

⁹Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

¹⁰Pois na verdade, o que foi feito glorioso, não o é em comparação com a glória inexcedível.

¹⁰Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

¹¹Porque, se aquilo que se desvanecia era glorioso, muito mais glorioso é o que permanece.

¹¹În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

¹²Tendo, pois, tal esperança, usamos de muita ousadia no falar.

¹²Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

¹³E não somos como Moisés, que trazia um véu sobre o rosto, para que os filhos de Isra desvanecia;

¹³şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

¹⁴mas o entendimento lhes ficou endurecido. Pois até o dia de hoje, � leitura do velho pacto, permanece o mesmo véu, não lhes sendo revelado que em Cristo é ele abolido;

¹⁴Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

¹⁵sim, até o dia de hoje, sempre que Moisés é lido, um véu está posto sobre o coração deles.

¹⁵Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

¹⁶Contudo, convertendo-se um deles ao Senhor, é-lhe tirado o véu.

¹⁶Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

¹⁷Ora, o Senhor é o Espírito; e onde está o Espírito do Senhor aí há liberdade.

¹⁷Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

¹⁸Mas todos nós, com rosto descoberto, refletindo como um espelho a glória do Senhor, somos transformados de glória em glória na mesma imagem, como pelo Espírito do Senhor.

¹⁸Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.