¹Davi dirigiu ao Senhor as palavras deste cântico, no dia em que o Senhor o livrou das mãos de todos os seus inimigos e das mãos de Saul, dizendo:

¹David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

²O Senhor é o meu rochedo, a minha fortaleza e o meu libertador.

²El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

³É meu Deus, a minha rocha, nele confiarei; é o meu escudo, e a força da minha salvação, o meu alto retiro, e o meu refúgio. O meu Salvador; da violência tu me livras.

³Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

⁴Ao Senhor invocarei, pois é digno de louvor; assim serei salvo dos meus inimigos.

⁴Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

⁵As ondas da morte me cercaram, as torrentes de Belial me atemorizaram.

⁵Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

⁶Cordas do Seol me cingiram, laços de morte me envolveram.

⁶legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

⁷Na minha angústia invoquei ao Senhor; sim, a meu Deus clamei; do seu templo ouviu ele a minha voz, e o meu clamor chegou aos seus ouvidos.

⁷În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

⁸Então se abalou e tremeu a terra, os fundamentos dos céus se moveram; abalaram-se porque ele se irou.

⁸Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

⁹Das suas narinas subiu fumaça, e da sua boca um fogo devorador, que pôs carvões em chamas.

⁹Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

¹⁰Ele abaixou os céus, e desceu; e havia escuridão debaixo dos seus pés.

¹⁰A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

¹¹Montou num querubim, e voou; apareceu sobre as asas do vento.

¹¹Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

¹²E por tendas pôs trevas ao redor de si, ajuntamento de águas, espessas nuvens do céu.

¹²era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

¹³Pelo resplendor da sua presença acenderam-se brasas de fogo.

¹³Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

¹⁴Do céu trovejou o Senhor, o Altíssimo fez soar a sua vóz.

¹⁴Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

¹⁵Disparou flechas, e os dissipou; raios, e os desbaratou.

¹⁵a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

¹⁶Então apareceram as profundezas do mar; os fundamentos do mundo se descobriram, pela repreensão do Senhor, pelo assopro do vento das suas narinas.

¹⁶Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

¹⁷Estendeu do alto a sua mão e tomou-me; tirou-me das muitas águas.

¹⁷El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

¹⁸Livrou-me do meu possante inimigo, e daqueles que me odiavam; porque eram fortes demais para mim.

¹⁸m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

¹⁹Encontraram-me no dia da minha calamidade, porém o Senhor se fez o meu esteio.

¹⁹Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

²⁰Conduziu-me para um lugar espaçoso; livrou-me, porque tinha prazer em mim.

²⁰El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

²¹Recompensou-me o Senhor conforme a minha justiça; conforme a pureza e minhas mãos me retribuiu.

²¹Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

²²Porque guardei os caminhos do Senhor, e não me apartei impiamente do meu Deus.

²²căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

²³Pois todos os seus preceitos estavam diante de mim, e dos seus estatutos não me desviei.

²³Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

²⁴Fui perfeito para com ele, e guardei-me da minha iniqüidade.

²⁴Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

²⁵Por isso me retribuiu o Senhor conforme a minha justiça, conforme a minha pureza diante dos meus olhos.

²⁵De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

²⁶Para com o benigno te mostras benigno; para com o perfeito te mostras perfeito,

²⁶Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

²⁷para com o puro te mostras puro, mas para com o perverso te mostras avesso.

²⁷cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

²⁸Livrarás o povo que se humilha, mas teus olhos são contra os altivos, e tu os abaterás.

²⁸Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

²⁹Porque tu, Senhor, és a minha candeia; e o Senhor alumiará as minhas trevas.

²⁹Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

³⁰Pois contigo passarei pelo meio dum esquadrão; com o meu Deus transporei um muro.

³⁰Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

³¹Quanto a Deus, o seu caminho é perfeito, e a palavra do Senhor é fiel; é ele o escudo de todos os que nele se refugiam.

³¹Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

³²Pois quem é Deus, senão o Senhor? e quem é rocha, senão o nosso Deus?

³²Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³³Deus é a minha grande fortaleza; e ele torna perfeito o meu caminho.

³³Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

³⁴Faz ele os meus pés como os das gazelas, e me põe sobre as minhas alturas.

³⁴El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

³⁵Ele instrui as minhas mãos para a peleja, de modo que os meus braços podem entesar um arco de bronze.

³⁵Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

³⁶Também me deste o escudo da tua salvação, e tua brandura me engrandece.

³⁶Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

³⁷Alargaste os meus passos debaixo de mim, e não vacilaram os meus artelhos.

³⁷Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

³⁸Persegui os meus inimigos e os destruí, e nunca voltei atrás sem que os consumisse.

³⁸Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

³⁹Eu os consumi, e os atravessei, de modo que nunca mais se levantaram; sim, cairam debaixo dos meus pés.

³⁹Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

⁴⁰Pois tu me cingiste de força para a peleja; prostraste debaixo de mim os que se levantaram contra mim.

⁴⁰Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

⁴¹Fizeste que me voltassem as costas os meus inimigos, aqueles que me odiavam, para que eu os destruísse.

⁴¹Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

⁴²Olharam ao redor, mas não houve quem os salvasse; clamaram ao Senhor, mas ele não lhes respondeu.

⁴²Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

⁴³Então os moí como o pó da terra; como a lama das ruas os trilhei e dissipei.

⁴³Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

⁴⁴Também me livraste das contendas do meu povo; guardaste-me para ser o cabeça das nações; um povo que eu não conhecia me serviu.

⁴⁴Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

⁴⁵Estrangeiros, com adulação, se submeteram a mim; ao ouvirem de mim, me obedeceram.

⁴⁵Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

⁴⁶Os estrangeiros desfaleceram e, tremendo, sairam os seus esconderijos.

⁴⁶Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

⁴⁷O Senhor vive; bendita seja a minha rocha, e exaltado seja Deus, a rocha da minha salvação,

⁴⁷Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

⁴⁸o Deus que me deu vingança, e sujeitou povos debaixo de mim,

⁴⁸Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

⁴⁹e me tirou dentre os meus inimigos; porque tu me exaltaste sobre os meus adversarios; tu me livraste do homem violento.

⁴⁹şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

⁵⁰Por isso, ó Senhor, louvar-te-ei entre as nações, e entoarei louvores ao teu nome.

⁵⁰De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵¹Ele dá grande livramento a seu rei, e usa de benignidade para com o seu ungido, para com Davi e a sua descendência para sempre.

⁵¹El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``