¹Tiago, servo de Deus e do Senhor Jesus Cristo, �s doze tribos da Dispersão, saúde.

¹Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sînt împrăştiate: sănătate!

²Meus irmãos, tende por motivo de grande gozo o passardes por várias provações,

²Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,

³sabendo que a aprovação da vossa fé produz a perseverança;

³ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

⁴e a perseverança tenha a sua obra perfeita, para que sejais perfeitos e completos, não faltando em coisa alguma.

⁴Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

⁵Ora, se algum de vós tem falta de sabedoria, peça-a a Deus, que a todos dá liberalmente e não censura, e ser-lhe-á dada.

⁵Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

⁶Peça-a, porém, com fé, não duvidando; pois aquele que duvida é semelhante � onda do mar, que é sublevada e agitada pelo vento.

⁶Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.

⁷Não pense tal homem que receberá do Senhor alguma coisa,

⁷Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,

⁸homem vacilante que é, e inconstante em todos os seus caminhos.

⁸căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.

⁹Mas o irmão de condição humilde glorie-se na sua exaltação,

⁹Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.

¹⁰e o rico no seu abatimento; porque ele passará como a flor da erva.

¹⁰Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.

¹¹Pois o sol se levanta em seu ardor e faz secar a erva; a sua flor cai e a beleza do seu aspecto perece; assim murchará também o rico em seus caminhos.

¹¹Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.

¹²Bem-aventurado o homem que suporta a provação; porque, depois de aprovado, receberá a coroa da vida, que o Senhor prometeu aos que o amam.

¹²Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.

¹³Ninguém, sendo tentado, diga: Sou tentado por Deus; porque Deus não pode ser tentado pelo mal e ele a ninguém tenta.

¹³Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.

¹⁴Cada um, porém, é tentado, quando atraído e engodado pela sua própria concupiscência;

¹⁴Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

¹⁵então a concupiscência, havendo concebido, dá � luz o pecado; e o pecado, sendo consumado, gera a morte.

¹⁵Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

¹⁶Não vos enganeis, meus amados irmãos.

¹⁶Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:

¹⁷Toda boa dádiva e todo dom perfeito vêm do alto, descendo do Pai das luzes, em quem não há mudança nem sombra de variação.

¹⁷orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

¹⁸Segundo a sua própria vontade, ele nos gerou pela palavra da verdade, para que fôssemos como que primícias das suas criaturas.

¹⁸El, de bună voia Lui, ne -a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.

¹⁹Sabei isto, meus amados irmãos: Todo homem seja pronto para ouvir, tardio para falar e tardio para se irar.

¹⁹Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;

²⁰Porque a ira do homem não opera a justiça de Deus.

²⁰căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

²¹Pelo que, despojando-vos de toda sorte de imundícia e de todo vestígio do mal, recebei com mansidão a palavra em vós implantada, a qual é poderosa para salvar as vossas almas.

²¹De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.

²²E sede cumpridores da palavra e não somente ouvintes, enganando-vos a vós mesmos.

²²Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.

²³Pois se alguém é ouvinte da palavra e não cumpridor, é semelhante a um homem que contempla no espelho o seu rosto natural;

²³Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu -l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într'o oglindă;

²⁴porque se contempla a si mesmo e vai-se, e logo se esquece de como era.

²⁴şi, dupăce s'a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

²⁵Entretanto aquele que atenta bem para a lei perfeita, a da liberdade, e nela persevera, não sendo ouvinte esquecido, mas executor da obra, este será bem-aventurado no que fizer.

²⁵Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

²⁶Se alguém cuida ser religioso e não refreia a sua língua, mas engana o seu coração, a sua religião é vã.

²⁶Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.

²⁷A religião pura e imaculada diante de nosso Deus e Pai é esta: Visitar os órfãos e as viúvas nas suas aflições e guardar-se isento da corrupção do mundo.

²⁷Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.