1Eu sou o homem que viu a aflição causada pela vara do seu furor.
1Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
2Ele me guiou e me fez andar em trevas e não na luz.
2El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
3Deveras fez virar e revirar a sua mão contra mim o dia todo.
3Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
4Fez envelhecer a minha carne e a minha pele; quebrou-me os ossos.
4Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
5Levantou trincheiras contra mim, e me cercou de fel e trabalho.
5A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
6Fez-me habitar em lugares tenebrosos, como os que estavam mortos há muito.
6Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7Cercou-me de uma sebe de modo que não posso sair; agravou os meus grilhões.
7M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
8Ainda quando grito e clamo por socorro, ele exclui a minha oração.
8Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9Fechou os meus caminhos com pedras lavradas, fez tortuosas as minhas veredas.
9Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
10Fez-se-me como urso de emboscada, um leão em esconderijos.
10Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
11Desviou os meus caminhos, e fez-me em pedaços; deixou-me desolado.
11Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
12Armou o seu arco, e me pôs como alvo � flecha.
12Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
13Fez entrar nos meus rins as flechas da sua aljava.
13În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
14Fui feito um objeto de escárnio para todo o meu povo, e a sua canção o dia todo.
14Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15Encheu-me de amarguras, fartou-me de absinto.
15M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
16Quebrou com pedrinhas de areia os meus dentes, cobriu-me de cinza.
16Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
17Alongaste da paz a minha alma; esqueci-me do que seja a felicidade.
17Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
18Digo, pois: Já pereceu a minha força, como também a minha esperança no Senhor.
18Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
19Lembra-te da minha aflição e amargura, do absinto e do fel.
19,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
20Minha alma ainda os conserva na memória, e se abate dentro de mim.
20Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21Torno a trazer isso � mente, portanto tenho esperança.
21Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22A benignidade do Senhor jamais acaba, as suas misericórdias não têm fim;
22Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23renovam-se cada manhã. Grande é a tua fidelidade.
23ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
24A minha porção é o Senhor, diz a minha alma; portanto esperarei nele.
24,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25Bom é o Senhor para os que esperam por ele, para a alma que o busca.
25Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
26Bom é ter esperança, e aguardar em silêncio a salvação do Senhor.
26Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27Bom é para o homem suportar o jugo na sua mocidade.
27Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
28Que se assente ele, sozinho, e fique calado, porquanto Deus o pôs sobre ele.
28Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
29Ponha a sua boca no pó; talvez ainda haja esperança.
29să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
30Dê a sua face ao que o fere; farte-se de afronta.
30să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
31Pois o Senhor não rejeitará para sempre.
31Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32Embora entristeça a alguém, contudo terá compaixão segundo a grandeza da sua misericordia.
32Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
33Porque não aflige nem entristece de bom grado os filhos dos homens.
33căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34Pisar debaixo dos pés a todos os presos da terra,
34Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35perverter o direito do homem perante a face do Altíssimo,
35cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
36subverter o homem no seu pleito, não são do agrado do senhor.
36cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37Quem é aquele que manda, e assim acontece, sem que o Senhor o tenha ordenado?
37Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38Não sai da boca do Altíssimo tanto o mal como o bem?
38Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
39Por que se queixaria o homem vivente, o varão por causa do castigo dos seus pecados?
39De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40Esquadrinhemos os nossos caminhos, provemo-los, e voltemos para o Senhor.
40Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
41Levantemos os nossos corações com as mãos para Deus no céu dizendo;
41Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
42Nós transgredimos, e fomos rebeldes, e não perdoaste,
42,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
43Cobriste-te de ira, e nos perseguiste; mataste, não te apiedaste.
43În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44Cobriste-te de nuvens, para que não passe a nossa oração.
44Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45Como escória e refugo nos puseste no meio dos povos.
45Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
46Todos os nossos inimigos abriram contra nós a sua boca.
46Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
47Temor e cova vieram sobre nós, assolação e destruição.
47De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
48Torrentes de águas correm dos meus olhos, por causa da destruição da filha do meu povo.
48Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49Os meus olhos derramam lágrimas, e não cessam, sem haver intermissão,
49Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
50até que o Senhor atente e veja desde o céu.
50pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
51Os meus olhos me afligem, por causa de todas as filhas da minha cidade.
51Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52Como ave me caçaram os que, sem causa, são meus inimigos.
52Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
53Atiraram-me vivo na masmorra, e lançaram pedras sobre mim.
53Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
54Águas correram sobre a minha cabeça; eu disse: Estou cortado.
54Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``
55Invoquei o teu nome, Senhor, desde a profundeza da masmorra.
55Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56Ouviste a minha voz; não escondas o teu ouvido ao meu suspiro, ao meu clamor.
56Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
57Tu te aproximaste no dia em que te invoquei; disseste: Não temas.
57În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``
58Pleiteaste, Senhor, a minha causa; remiste a minha vida.
58Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59Viste, Senhor, a injustiça que sofri; julga tu a minha causa.
59Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60Viste toda a sua vingança, todos os seus desígnios contra mim.
60Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61Ouviste as suas afrontas, Senhor, todos os seus desígnios contra mim,
61Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62os lábios e os pensamentos dos que se levantam contra mim o dia todo.
62cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63Observa-os ao assentarem-se e ao levantarem-se; eu sou a sua canção.
63Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
64Tu lhes darás a recompensa, Senhor, conforme a obra das suas mãos.
64Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
65Tu lhes darás dureza de coração, maldição tua sobre eles.
65Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66Na tua ira os perseguirás, e os destruirás de debaixo dos teus céus, ó Senhor.
66Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``