¹Lembra-te, Senhor, do que nos tem sucedido; considera, e olha para o nosso opróbrio.

¹,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

²A nossa herdade passou a estranhos, e as nossas casas a forasteiros.

²Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

³çrfãos somos sem pai, nossas mães são como viuvas.

³Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

⁴A nossa água por dinheiro a bebemos, por preço vem a nossa lenha.

⁴Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

⁵Os nossos perseguidores estão sobre os nossos pescoços; estamos cansados, e não temos descanso.

⁵Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

⁶Aos egípcios e aos assírios estendemos as mãos, para nos fartarmos de pão.

⁶Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

⁷Nossos pais pecaram, e já não existem; e nós levamos as suas iniqüidades.

⁷Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

⁸Escravos dominam sobre nós; ninguém há que nos arranque da sua mão.

⁸Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

⁹Com perigo de nossas vidas obtemos o nosso pão, por causa da espada do deserto.

⁹Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

¹⁰Nossa pele está abraseada como um forno, por causa do ardor da fome.

¹⁰Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

¹¹Forçaram as mulheres em Sião, as virgens nas cidades de Judá.

¹¹Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

¹²Príncipes foram enforcados pelas mãos deles; as faces dos anciãos não foram respeitadas.

¹²Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

¹³Mancebos levaram a mó; meninos tropeçaram sob fardos de lenha.

¹³Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

¹⁴Os velhos já não se assentam nas portas, os mancebos já não cantam.

¹⁴Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

¹⁵Cessou o gozo de nosso coração; converteu-se em lamentação a nossa dança.

¹⁵S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

¹⁶Caiu a coroa da nossa cabeça; ai de nós. porque pecamos.

¹⁶A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

¹⁷Portanto desmaiou o nosso coração; por isso se escureceram os nossos olhos.

¹⁷Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

¹⁸Pelo monte de Sião, que está assolado, andam os chacais.

¹⁸este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

¹⁹Tu, Senhor, permaneces eternamente; e o teu trono subsiste de geração em geração.

¹⁹Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

²⁰Por que te esquecerias de nós para sempre, por que nos desampararias por tanto tempo?

²⁰Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

²¹Converte-nos a ti, Senhor, e seremos convertidos; renova os nossos dias como dantes;

²¹Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

²²se é que não nos tens de todo rejeitado, se é que não estás sobremaneira irado contra nos.

²²Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult