¹Mas já no primeiro dia da semana, bem de madrugada, foram elas ao sepulcro, levando as especiarias que tinham preparado.

¹În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.

²E acharam a pedra revolvida do sepulcro.

²Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,

³Entrando, porém, não acharam o corpo do Senhor Jesus.

³au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.

⁴E, estando elas perplexas a esse respeito, eis que lhes apareceram dois varões em vestes resplandecentes;

⁴Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

⁵e ficando elas atemorizadas e abaixando o rosto para o chão, eles lhes disseram: Por que buscais entre os mortos aquele que vive?

⁵Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

⁶Ele não está aqui, mas ressurgiu. Lembrai-vos de como vos falou, estando ainda na Galiléia.

⁶Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea,

⁷dizendo: Importa que o Filho do homem seja entregue nas mãos de homens pecadores, e seja crucificado, e ao terceiro dia ressurja.

⁷cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.``

⁸Lembraram-se, então, das suas palavras;

⁸Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

⁹e, voltando do sepulcro, anunciaram todas estas coisas aos onze e a todos os demais.

⁹La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰E eram Maria Madalena, e Joana, e Maria, mãe de Tiago; também as outras que estavam com elas relataram estas coisas aos apóstolos.

¹⁰Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.

¹¹E pareceram-lhes como um delírio as palavras das mulheres e não lhes deram crédito.

¹¹Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

¹²Mas Pedro, levantando-se, correu ao sepulcro; e, abaixando-se, viu somente os panos de linho; e retirou-se, admirando consigo o que havia acontecido.

¹²Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.

¹³Nesse mesmo dia, iam dois deles para uma aldeia chamada Emaús, que distava de Jerusalém sessenta estádios;

¹³În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

¹⁴e iam comentando entre si tudo aquilo que havia sucedido.

¹⁴şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.

¹⁵Enquanto assim comentavam e discutiam, o próprio Jesus se aproximou, e ia com eles;

¹⁵Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

¹⁶mas os olhos deles estavam como que fechados, de sorte que não o reconheceram.

¹⁶Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască.

¹⁷Então ele lhes perguntou: Que palavras são essas que, caminhando, trocais entre vós? Eles então pararam tristes.

¹⁷El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti.

¹⁸E um deles, chamado Cleopas, respondeu-lhe: És tu o único peregrino em Jerusalém que não soube das coisas que nela têm sucedido nestes dias?

¹⁸Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` -

¹⁹Ao que ele lhes perguntou: Quais? Disseram-lhe: As que dizem respeito a Jesus, o nazareno, que foi profeta, poderoso em obras e palavras diante de Deus e de todo o povo.

¹⁹,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

²⁰e como os principais sacerdotes e as nossas autoridades e entregaram para ser condenado � morte, e o crucificaram.

²⁰Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?``

²¹Ora, nós esperávamos que fosse ele quem havia de remir Israel; e, além de tudo isso, é já hoje o terceiro dia desde que essas coisas aconteceram.

²¹Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri.

²²Verdade é, também, que algumas mulheres do nosso meio nos encheram de espanto; pois foram de madrugada ao sepulcro

²²Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt,

²³e, não achando o corpo dele voltaram, declarando que tinham tido uma visão de anjos que diziam estar ele vivo.

²³nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.

²⁴Além disso, alguns dos que estavam conosco foram ao sepulcro, e acharam ser assim como as mulheres haviam dito; a ele, porém, não o viram.

²⁴Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.``

²⁵Então ele lhes disse: Ó néscios, e tardos de coração para crerdes tudo o que os profetas disseram!

²⁵Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

²⁶Porventura não importa que o Cristo padecesse essas coisas e entrasse na sua glória?

²⁶Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?``

²⁷E, começando por Moisés, e por todos os profetas, explicou-lhes o que dele se achava em todas as Escrituras.

²⁷Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

²⁸Quando se aproximaram da aldeia para onde iam, ele fez como quem ia para mais longe.

²⁸Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.

²⁹Eles, porém, o constrangeram, dizendo: Fica conosco; porque é tarde, e já declinou o dia. E entrou para ficar com eles.

²⁹Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei.

³⁰Estando com eles � mesa, tomou o pão e o abençoou; e, partindo-o, lho dava.

³⁰Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o.

³¹Abriram-se-lhes então os olhos, e o reconheceram; nisto ele desapareceu de diante deles.

³¹Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.

³²E disseram um para o outro: Porventura não se nos abrasava o coração, quando pelo caminho nos falava, e quando nos abria as Escrituras?

³²Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?``

³³E na mesma hora levantaram-se e voltaram para Jerusalém, e encontraram reunidos os onze e os que estavam com eles,

³³S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

³⁴os quais diziam: Realmente o Senhor ressurgiu, e apareceu a Simão.

³⁴şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.``

³⁵Então os dois contaram o que acontecera no caminho, e como se lhes fizera conhecer no partir do pão.

³⁵Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.

³⁶Enquanto ainda falavam nisso, o próprio Jesus se apresentou no meio deles, e disse-lhes: Paz seja convosco.

³⁶Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!``

³⁷Mas eles, espantados e atemorizados, pensavam que viam algum espírito.

³⁷Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

³⁸Ele, porém, lhes disse: Por que estais perturbados? e por que surgem dúvidas em vossos corações?

³⁸Dar El le -a zis: ,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?

³⁹Olhai as minhas mãos e os meus pés, que sou eu mesmo; apalpai-me e vede; porque um espírito não tem carne nem ossos, como percebeis que eu tenho.

³⁹Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.``

⁴⁰E, dizendo isso, mostrou-lhes as mãos e os pés.

⁴⁰(Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.)

⁴¹Não acreditando eles ainda por causa da alegria, e estando admirados, perguntou-lhes Jesus: Tendes aqui alguma coisa que comer?

⁴¹Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: ,,Aveţi aici ceva de mîncare?``

⁴²Então lhe deram um pedaço de peixe assado,

⁴²I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

⁴³o qual ele tomou e comeu diante deles.

⁴³El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor.

⁴⁴Depois lhe disse: São estas as palavras que vos falei, estando ainda convosco, que importava que se cumprisse tudo o que de mim estava escrito na Lei de Moisés, nos Profetas e nos Salmos.

⁴⁴Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``

⁴⁵Então lhes abriu o entendimento para compreenderem as Escrituras;

⁴⁵Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶e disse-lhes: Assim está escrito que o Cristo padecesse, e ao terceiro dia ressurgisse dentre os mortos;

⁴⁶Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

⁴⁷e que em seu nome se pregasse o arrependimento para remissão dos pecados, a todas as nações, começando por Jerusalém.

⁴⁷Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.

⁴⁸Vós sois testemunhas destas coisas.

⁴⁸Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹E eis que sobre vós envio a promessa de meu Pai; ficai porém, na cidade, até que do alto sejais revestidos de poder.

⁴⁹Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.``

⁵⁰Então os levou fora, até Betânia; e levantando as mãos, os abençoou.

⁵⁰El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat.

⁵¹E aconteceu que, enquanto os abençoava, apartou-se deles; e foi elevado ao céu.

⁵¹Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.

⁵²E, depois de o adorarem, voltaram com grande júbilo para Jerusalém;

⁵²Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³e estavam continuamente no templo, bendizendo a Deus.

⁵³Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin