¹Bem-aventurado o homem que não anda segundo o conselho dos ímpios, nem se detém no caminho dos pecadores, nem se assenta na roda dos escarnecedores;

¹Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

²antes tem seu prazer na lei do Senhor, e na sua lei medita de dia e noite.

²Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

³Pois será como a árvore plantada junto �s correntes de águas, a qual dá o seu fruto na estação própria, e cuja folha não cai; e tudo quanto fizer prosperará.

³El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

⁴Não são assim os ímpios, mas são semelhantes � moinha que o vento espalha.

⁴Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

⁵Pelo que os ímpios não subsistirão no juízo, nem os pecadores na congregação dos justos;

⁵Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

⁶porque o Senhor conhece o caminho dos justos, mas o caminho dos ímpios conduz � ruína.

⁶Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.