¹Ó Senhor, ouve a minha oração, e chegue a ti o meu clamor.

¹(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

²Não escondas de mim o teu rosto no dia da minha angústia; inclina para mim os teus ouvidos; no dia em que eu clamar, ouve-me depressa.

²Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

³Pois os meus dias se desvanecem como fumaça, e os meus ossos ardem como um tição.

³Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

⁴O meu coração está ferido e seco como a erva, pelo que até me esqueço de comer o meu pão.

⁴Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

⁵Por causa do meu doloroso gemer, os meus ossos se apegam � minha carne.

⁵Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

⁶Sou semelhante ao pelicano no deserto; cheguei a ser como a coruja das ruínas.

⁶Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

⁷Vigio, e tornei-me como um passarinho solitário no telhado.

⁷nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

⁸Os meus inimigos me afrontam todo o dia; os que contra mim se enfurecem, me amaldiçoam.

⁸În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

⁹Pois tenho comido cinza como pão, e misturado com lágrimas a minha bebida,

⁹Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

¹⁰por causa da tua indignação e da tua ira; pois tu me levantaste e me arrojaste de ti.

¹⁰din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

¹¹Os meus dias são como a sombra que declina, e eu, como a erva, me vou secando.

¹¹Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

¹²Mas tu, Senhor, estás entronizado para sempre, e o teu nome será lembrado por todas as gerações.

¹²Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

¹³Tu te lenvantarás e terás piedade de Sião; pois é o tempo de te compadeceres dela, sim, o tempo determinado já chegou.

¹³Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

¹⁴Porque os teus servos têm prazer nas pedras dela, e se compadecem do seu pó.

¹⁴Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

¹⁵As nações, pois, temerão o nome do Senhor, e todos os reis da terra a tua glória,

¹⁵Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

¹⁶quando o Senhor edificar a Sião, e na sua glória se manifestar,

¹⁶Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

¹⁷atendendo � oração do desamparado, e não desprezando a sua súplica.

¹⁷El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

¹⁸Escreva-se isto para a geração futura, para que um povo que está por vir louve ao Senhor.

¹⁸Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

¹⁹Pois olhou do alto do seu santuário; dos céus olhou o Senhor para a terra,

¹⁹Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

²⁰para ouvir o gemido dos presos, para libertar os sentenciados � morte;

²⁰ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

²¹a fim de que seja anunciado em Sião o nome do Senhor, e o seu louvor em Jerusalém,

²¹pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

²²quando se congregarem os povos, e os reinos, para servirem ao Senhor.

²²cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

²³Ele abateu a minha força no caminho; abreviou os meus dias.

²³El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

²⁴Eu clamo: Deus meu, não me leves no meio dos meus dias, tu, cujos anos alcançam todas as gerações.

²⁴Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

²⁵Desde a antigüidade fundaste a terra; e os céus são obra das tuas mãos.

²⁵Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

²⁶Eles perecerão, mas tu permanecerás; todos eles, como um vestido, envelhecerão; como roupa os mundarás, e ficarão mudados.

²⁶Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

²⁷Mas tu és o mesmo, e os teus anos não acabarão.

²⁷Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

²⁸Os filhos dos teus servos habitarão seguros, e a sua descendência ficará firmada diante de ti.

²⁸Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.