1Ó Deus do meu louvor, não te cales;
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2pois a boca do ímpio e a boca fraudulenta se abrem contra mim; falam contra mim com uma língua mentirosa.
2Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3Eles me cercam com palavras de ódio, e pelejam contra mim sem causa.
3mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4Em paga do meu amor são meus adversários; mas eu me dedico � oração.
4Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5Retribuem-me o mal pelo bem, e o ódio pelo amor.
5Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
6Põe sobre ele um ímpio, e esteja � sua direita um acusador.
6Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
7Quando ele for julgado, saia condenado; e em pecado se lhe torne a sua oração!
7Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8Sejam poucos os seus dias, e outro tome o seu ofício!
8Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
9Fiquem órfãos os seus filhos, e viúva a sua mulher!
9Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
10Andem errantes os seus filhos, e mendiguem; esmolem longe das suas habitações assoladas.
10Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
11O credor lance mão de tudo quanto ele tenha, e despojem-no os estranhos do fruto do seu trabalho!
11Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
12Não haja ninguém que se compadeça dele, nem haja quem tenha pena dos seus órfãos!
12Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
13Seja extirpada a sua posteridade; o seu nome seja apagado na geração seguinte!
13Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
14Esteja na memória do Senhor a iniqüidade de seus pais; e não se apague o pecado de sua mãe!
14Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15Antes estejam sempre perante o Senhor, para que ele faça desaparecer da terra a memória deles!
15Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
16Porquanto não se lembrou de usar de benignidade; antes perseguiu o varão aflito e o necessitado, como também o quebrantado de coração, para o matar.
16pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17Visto que amou a maldição, que ela lhe sobrevenha! Como não desejou a bênção, que ela se afaste dele!
17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
18Assim como se vestiu de maldição como dum vestido, assim penetre ela nas suas entranhas como água, e em seus ossos como azeite!
18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19Seja para ele como o vestido com que ele se cobre, e como o cinto com que sempre anda cingido!
19Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20Seja este, da parte do Senhor, o galardão dos meus adversários, e dos que falam mal contra mim!
20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21Mas tu, ó Deus, meu Senhor age em meu favor por amor do teu nome; pois que é boa a tua benignidade, livra-me;
21Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22pois sou pobre e necessitado, e dentro de mim está ferido o meu coração.
22Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
23Eis que me vou como a sombra que declina; sou arrebatado como o gafanhoto.
23Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
24Os meus joelhos estão enfraquecidos pelo jejum, e a minha carne perde a sua gordura.
24Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
25Eu sou para eles objeto de opróbrio; ao me verem, meneiam a cabeça.
25Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
26Ajuda-me, Senhor, Deus meu; salva-me segundo a tua benignidade.
26Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27Saibam que nisto está a tua mão, e que tu, Senhor, o fizeste.
27Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Amaldiçoem eles, mas abençoa tu; fiquem confundidos os meus adversários; mas alegre-se o teu servo!
28Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29Vistam-se de ignomínia os meus acusadores, e cubram-se da sua própria vergonha como dum manto!
29Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
30Muitas graças darei ao Senhor com a minha boca;
30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31Pois ele se coloca � direita do poder, para o salvar dos que o condenam.
31căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.