¹Junto aos rios de Babilônia, ali nos assentamos e nos pusemos a chorar, recordando-nos de Sião.

¹Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

²Nos salgueiros que há no meio dela penduramos as nossas harpas,

²În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

³pois ali aqueles que nos levaram cativos nos pediam canções; e os que nos atormentavam, que os alegrássemos, dizendo: Cantai-nos um dos cânticos de Sião.

³Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

⁴Mas como entoaremos o cântico do Senhor em terra estrangeira?

⁴Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

⁵Se eu me esquecer de ti, ó Jerusalém, esqueça-se a minha destra da sua destreza.

⁵Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

⁶Apegue-se-me a língua ao céu da boca, se não me lembrar de ti, se eu não preferir Jerusalém � minha maior alegria.

⁶Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

⁷Lembra-te, Senhor, contra os edomitas, do dia de Jerusalém, porque eles diziam: Arrasai-a, arrasai-a até os seus alicerces.

⁷Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

⁸Ah! filha de Babilônia, devastadora; feliz aquele que te retribuir consoante nos fizeste a nós;

⁸Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

⁹feliz aquele que pegar em teus pequeninos e der com eles nas pedra.

⁹Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!