¹Deus meu, Deus meu, por que me desamparaste? por que estás afastado de me auxiliar, e das palavras do meu bramido?

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

²Deus meu, eu clamo de dia, porém tu não me ouves; também de noite, mas não acho sossego.

²Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

³Contudo tu és santo, entronizado sobre os louvores de Israel.

³Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

⁴Em ti confiaram nossos pais; confiaram, e tu os livraste.

⁴În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

⁵A ti clamaram, e foram salvos; em ti confiaram, e não foram confundidos.

⁵Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

⁶Mas eu sou verme, e não homem; opróbrio dos homens e desprezado do povo.

⁶Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

⁷Todos os que me vêem zombam de mim, arreganham os beiços e meneiam a cabeça, dizendo:

⁷Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

⁸Confiou no Senhor; que ele o livre; que ele o salve, pois que nele tem prazer.

⁸,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

⁹Mas tu és o que me tiraste da madre; o que me preservaste, estando eu ainda aos seios de minha mãe.

⁹Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

¹⁰Nos teus braços fui lançado desde a madre; tu és o meu Deus desde o ventre de minha mãe.

¹⁰de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

¹¹Não te alongues de mim, pois a angústia está perto, e não há quem acuda.

¹¹Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

¹²Muitos touros me cercam; fortes touros de Basã me rodeiam.

¹²O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

¹³Abrem contra mim sua boca, como um leão que despedaça e que ruge.

¹³Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

¹⁴Como água me derramei, e todos os meus ossos se desconjuntaram; o meu coração é como cera, derreteu-se no meio das minhas entranhas.

¹⁴Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

¹⁵A minha força secou-se como um caco e a língua se me pega ao paladar; tu me puseste no pó da morte.

¹⁵Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

¹⁶Pois cães me rodeiam; um ajuntamento de malfeitores me cerca; transpassaram-me as mãos e os pés.

¹⁶Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

¹⁷Posso contar todos os meus ossos. Eles me olham e ficam a mirar-me.

¹⁷toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

¹⁸Repartem entre si as minhas vestes, e sobre a minha túnica lançam sortes.

¹⁸îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

¹⁹Mas tu, Senhor, não te alongues de mim; força minha, apressa-te em socorrer-me.

¹⁹Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

²⁰Livra-me da espada, e a minha vida do poder do cão.

²⁰Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

²¹Salva-me da boca do leão, sim, livra-me dos chifres do boi selvagem.

²¹Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

²²Então anunciarei o teu nome aos meus irmãos; louvar-te-ei no meio da congregação.

²²Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

²³Vós, que temeis ao Senhor, louvai-o; todos vós, filhos de Jacó, glorificai-o; temei-o todos vós, descendência de Israel.

²³Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

²⁴Porque não desprezou nem abominou a aflição do aflito, nem dele escondeu o seu rosto; antes, quando ele clamou, o ouviu.

²⁴Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

²⁵De ti vem o meu louvor na grande congregação; pagarei os meus votos perante os que o temem.

²⁵În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

²⁶Os mansos comerão e se fartarão; louvarão ao Senhor os que o buscam. Que o vosso coração viva eternamente!

²⁶Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

²⁷Todos os limites da terra se lembrarão e se converterão ao Senhor, e diante dele adorarão todas as famílias das nações.

²⁷Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

²⁸Porque o domínio é do Senhor, e ele reina sobre as nações.

²⁸Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

²⁹Todos os grandes da terra comerão e adorarão, e todos os que descem ao pó se prostrarão perante ele, os que não podem reter a sua vida.

²⁹Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

³⁰A posteridade o servirá; falar-se-á do Senhor � geração vindoura.

³⁰O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

³¹Chegarão e anunciarão a justiça dele; a um povo que há de nascer contarão o que ele fez.

³¹Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.