¹Em ti, Senhor, me refugio; nunca seja eu envergonhado; livra-me pela tua justiça!

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!

²Inclina para mim os teus ouvidos, livra-me depressa! Sê para mim uma rocha de refúgio, uma casa de defesa que me salve!

²Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

³Porque tu és a minha rocha e a minha fortaleza; pelo que, por amor do teu nome, guia-me e encaminha-me.

³Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

⁴Tira-me do laço que me armaram, pois tu és o meu refúgio.

⁴Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

⁵Nas tuas mãos entrego o meu espírito; tu me remiste, ó Senhor, Deus da verdade.

⁵În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

⁶Odeias aqueles que atentam para ídolos vãos; eu, porém, confio no Senhor.

⁶Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.

⁷Eu me alegrarei e regozijarei na tua benignidade, pois tens visto a minha aflição. Tens conhecido as minhas angústias,

⁷Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

⁸e não me entregaste nas mãos do inimigo; puseste os meus pés num lugar espaçoso.

⁸şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

⁹Tem compaixão de mim, ó Senhor, porque estou angustiado; consumidos estão de tristeza os meus olhos, a minha alma e o meu corpo.

⁹Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de întristare;

¹⁰Pois a minha vida está gasta de tristeza, e os meus anos de suspiros; a minha força desfalece por causa da minha iniqüidade, e os meus ossos se consomem.

¹⁰mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!

¹¹Por causa de todos os meus adversários tornei-me em opróbrio, sim, sobremodo o sou para os meus vizinhos, e horror para os meus conhecidos; os que me vêem na rua fogem de mim.

¹¹Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.

¹²Sou esquecido como um morto de quem não há memória; sou como um vaso quebrado.

¹²Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.

¹³Pois tenho ouvido a difamação de muitos, terror por todos os lados; enquanto juntamente conspiravam contra mim, maquinaram tirar-me a vida.

¹³Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.

¹⁴Mas eu confio em ti, ó Senhor; e digo: Tu és o meu Deus.

¹⁴Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: ,,Tu eşti Dumnezeul meu!``

¹⁵Os meus dias estão nas tuas mãos; livra-me das mãos dos meus inimigos e dos que me perseguem.

¹⁵Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

¹⁶Faze resplandecer o teu rosto sobre o teu servo; salva-me por tua bondade.

¹⁶Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!

¹⁷Não seja eu envergonhado, ó Senhor, porque te invoco; envergonhados sejam os ímpios, emudeçam no Seol.

¹⁷Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!

¹⁸Emudeçam os lábios mentirosos, que falam insolentemente contra o justo, com arrogância e com desprezo.

¹⁸Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

¹⁹Oh! quão grande é a tua bondade, que guardaste para os que te temem, a qual na presença dos filhos dos homens preparaste para aqueles que em ti se refugiam!

¹⁹O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

²⁰No abrigo da tua presença tu os escondes das intrigas dos homens; em um pavilhão os ocultas da contenda das línguas.

²⁰Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.

²¹Bendito seja o Senhor, pois fez maravilhosa a sua bondade para comigo numa cidade sitiada.

²¹Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost într'o cetate întărită.

²²Eu dizia no meu espanto: Estou cortado de diante dos teus olhos; não obstante, tu ouviste as minhas súplicas quando eu a ti clamei.

²²În pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.

²³Amai ao Senhor, vós todos os que sois seus santos; o Senhor guarda os fiéis, e retribui abundantemente ao que usa de soberba.

²³Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.

²⁴Esforçai-vos, e fortaleça-se o vosso coração, vós todos os que esperais no Senhor.

²⁴Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!