¹Somente em Deus espera silenciosa a minha alma; dele vem a minha salvação.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

²Só ele é a minha rocha e a minha salvação; é ele a minha fortaleza; não serei grandemente abalado.

²Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

³Até quando acometereis um homem, todos vós, para o derrubardes, como a um muro pendido, uma cerca prestes a cair?

³Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

⁴Eles somente consultam como derrubá-lo da sua alta posição; deleitam-se em mentiras; com a boca bendizem, mas no íntimo maldizem.

⁴Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

⁵Ó minha alma, espera silenciosa somente em Deus, porque dele vem a minha esperança.

⁵Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

⁶Só ele é a minha rocha e a minha salvação; é a minha fortaleza; não serei abalado.

⁶Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

⁷Em Deus está a minha salvação e a minha glória; Deus é o meu forte rochedo e o meu refúgio.

⁷Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

⁸Confiai nele, ó povo, em todo o tempo; derramai perante ele o vosso coração; Deus é o nosso refúgio.

⁸Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

⁹Certamente que os filhos de Adão são vaidade, e os filhos dos homens são desilusão; postos na balança, subiriam; todos juntos são mais leves do que um sopro.

⁹Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

¹⁰Não confieis na opressão, nem vos vanglorieis na rapina; se as vossas riquezas aumentarem, não ponhais nelas o coração.

¹⁰Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

¹¹Uma vez falou Deus, duas vezes tenho ouvido isto: que o poder pertence a Deus.

¹¹Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``

¹²A ti também, Senhor, pertence a benignidade; pois retribuis a cada um segundo a sua obra.

¹²A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.