¹Eu te louvarei, Senhor, de todo o meu coração; contarei todas as tuas maravilhas.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

²Em ti me alegrarei e exultarei; cantarei louvores ao teu nome, ó Altíssimo;

²Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,

³porquanto os meus inimigos retrocedem, caem e perecem diante de ti.

³pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

⁴Sustentaste o meu direito e a minha causa; tu te assentaste no tribunal, julgando justamente.

⁴căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

⁵Repreendeste as nações, destruíste os ímpios; apagaste o seu nome para sempre e eternamente.

⁵Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

⁶Os inimigos consumidos estão; perpétuas são as suas ruínas.

⁶S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

⁷Mas o Senhor está entronizado para sempre; preparou o seu trono para exercer o juízo.

⁷Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

⁸Ele mesmo julga o mundo com justiça; julga os povos com eqüidade.

⁸El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

⁹O Senhor é também um alto refúgio para o oprimido, um alto refúgio em tempos de angústia.

⁹Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

¹⁰Em ti confiam os que conhecem o teu nome; porque tu, Senhor, não abandonas aqueles que te buscam.

¹⁰Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

¹¹Cantai louvores ao Senhor, que habita em Sião; anunciai entre os povos os seus feitos.

¹¹Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

¹²Pois ele, o vingador do sangue, se lembra deles; não se esquece do clamor dos aflitos.

¹²Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

¹³Tem misericórdia de mim, Senhor; olha a aflição que sofro daqueles que me odeiam, tu que me levantas das portas da morte.

¹³Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

¹⁴para que eu conte todos os teus louvores nas portas da filha de Sião e me alegre na tua salvação.

¹⁴ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.

¹⁵Afundaram-se as nações na cova que abriram; na rede que ocultaram ficou preso o seu pé.

¹⁵Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

¹⁶O Senhor deu-se a conhecer, executou o juízo; enlaçado ficou o ímpio nos seus próprios feitos.

¹⁶Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)

¹⁷Os ímpios irão para o Seol, sim, todas as nações que se esquecem de Deus.

¹⁷Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

¹⁸Pois o necessitado não será esquecido para sempre, nem a esperança dos pobres será frustrada perpetuamente.

¹⁸Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

¹⁹Levanta-te, Senhor! Não prevaleça o homem; sejam julgadas as nações na tua presença!

¹⁹Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

²⁰Senhor, incute-lhes temor! Que as nações saibam que não passam de meros homens!

²⁰Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)