1,,O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s'ar topi munţii înaintea Ta,
1求主降临彰显威荣
2ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!
2好像火烧着干柴，又像火把水烧开，使你的敌人认识你的名，使列国在你面前发颤。（本节在《马索拉抄本》为64:1）
3Cînd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorît, şi munţii s'au zguduit înaintea Ta,
3你行了可畏的事，是我们料想不到的，那时你降临，群山都在你面前震动。
4cum niciodată nu s'a pomenit, nici nu s'a auzit vorbindu-se, şi cum nici n'a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
4自认罪过从古时以来，人未曾听过，耳未曾闻过，眼未曾见过，在你以外还有什么神，能为等候他的人行事的。
5Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi?
5你善待那些喜欢行义，在你的道路上记念你的人。看哪！你曾发怒，因为我们犯了罪；这样的情形已经很久，我们还能得救吗？
6Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
6我们众人都像不洁净的人，我们所有的义，都像污秽的衣服；我们众人都像叶子枯干，我们的罪孽好像风一般把我们吹去。
7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``
7没有人呼求你的名，没有人奋起抓着你；因为你掩面不顾我们，使我们在自己罪孽的权势下融化。
8Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.
8耶和华啊！现在你还是我们的父；我们不过是泥土，你才是陶匠；我们众人都是你手所作的。
9Nu Te mînia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sîntem poporul Tău.
9耶和华啊！求你不要大发烈怒。不要永远记念罪孽。求你垂看我们，我们众人都是你的子民。
10Cetăţile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
10你的圣城变了旷野，锡安成了旷野，耶路撒冷成了荒场。
11Casa noastră cea sfîntă şi slăvită, în care părinţii noştri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
11我们那圣洁和荣美的殿，就是我们的列祖赞美你的所在，被火烧了。我们所喜爱的一切，都成了废墟。
12După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?``
12耶和华啊！对这些事你还忍得住吗？你仍然缄默不言，使我们受苦到极点吗？