¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

¹Loks lauk Job upp munni sínum og bölvaði fæðingardegi sínum.

²A luat cuvîntul şi a zis:

²Hann tók til máls og sagði:

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

³Farist sá dagur, sem ég fæddist á, og nóttin, sem sagði: Sveinbarn er getið!

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁴Sá dagur verði að myrkri, Guð á hæðum spyrji ekki eftir honum, engin dagsbirta ljómi yfir honum.

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁵Myrkur og niðdimma heimti hann aftur, skýflókar leggist um hann, dagmyrkvar skelfi hann.

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁶Sú nótt _ myrkrið hremmi hana, hún gleðji sig eigi meðal ársins daga, hún komi eigi í tölu mánaðanna.

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁷Sjá, sú nótt verði ófrjó, ekkert fagnaðaróp heyrist á henni.

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁸Þeir sem bölva deginum, formæli henni, _ þeir sem leiknir eru í að egna Levjatan.

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

⁹Myrkvist stjörnur aftureldingar hennar, vænti hún ljóss, en það komi ekki, og brágeisla morgunroðans fái hún aldrei litið,

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹⁰af því að hún lokaði eigi fyrir mér dyrum móðurlífsins og byrgði ei ógæfuna fyrir augum mínum.

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹¹Hví dó ég ekki í móðurkviði, _ andaðist jafnskjótt og ég var kominn af móðurlífi?

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹²Hvers vegna tóku kné á móti mér og hví voru brjóst til handa mér að sjúga?

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹³Því þá lægi ég nú og hvíldist, væri sofnaður og hefði frið

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁴hjá konungum og ráðherrum jarðarinnar, þeim er reistu sér hallir úr rústum,

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁵eða hjá höfðingjum, sem áttu gull, þeim er fylltu hús sín silfri.

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁶Eða ég væri ekki til eins og falinn ótímaburður, eins og börn, sem aldrei hafa séð ljósið.

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁷Í gröfinni hætta hinir óguðlegu hávaðanum, og þar hvílast hinir örmagna.

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁸Bandingjarnir hafa þar allir ró, heyra þar eigi köll verkstjórans.

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

¹⁹Smár og stór eru þar jafnir, og þrællinn er þar laus við húsbónda sinn.

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²⁰Hví gefur Guð ljós hinum þjáðu og líf hinum sorgbitnu?

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²¹þeim sem þrá dauðann, en hann kemur ekki, sem grafa eftir honum ákafara en eftir fólgnum fjársjóðum,

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²²þeim sem mundu gleðjast svo, að þeir réðu sér ekki fyrir kæti, fagna, ef þeir fyndu gröfina;

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²³_ þeim manni, sem enga götu sér og Guð hefir girt inni?

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁴Því að andvörp eru orðin mitt daglegt brauð, og kvein mitt úthellist sem vatn.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁵Því að óttaðist ég eitthvað, þá hitti það mig, og það sem ég hræddist, kom yfir mig.Ég mátti eigi næðis njóta, eigi friðar, eigi hvíldar, þá kom ný mæða.

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

²⁶Ég mátti eigi næðis njóta, eigi friðar, eigi hvíldar, þá kom ný mæða.