¹Elihu a urmat şi a zis:

¹Og Elíhú hélt áfram og sagði:

²,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

²Haf þolinmæði við mig enn stutta stund, að ég megi fræða þig, því að enn má margt segja Guði til varnar.

³Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

³Ég ætla að sækja þekking mína langar leiðir og sanna, að skapari minn hafi á réttu að standa.

⁴Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

⁴Því að vissulega fer ég eigi með ósannindi, maður með fullkominni þekking stendur frammi fyrir þér.

⁵Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

⁵Sjá, Guð er voldugur, þó fyrirlítur hann engan, voldugur að andans krafti.

⁶El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

⁶Hann viðheldur ekki lífi hins óguðlega, en veitir hinum voluðu rétt þeirra.

⁷Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

⁷Hann hefir ekki augun af hinum réttláta, og hjá konungum í hásætinu lætur hann þá sitja að eilífu, til þess að þeir séu hátt upp hafnir.

⁸Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

⁸Og þótt þeir verði viðjum reyrðir, veiddir í snörur eymdarinnar,

⁹Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

⁹og hann setur þeim fyrir sjónir gjörðir þeirra og afbrot þeirra að þeir breyttu drambsamlega,

¹⁰Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

¹⁰og hann opnar eyru þeirra fyrir umvönduninni og segir að þeir skuli snúa sér frá ranglæti, _

¹¹Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

¹¹ef þeir þá hlýða og þjóna honum, þá eyða þeir dögum sínum í velgengni og árum sínum í unaði.

¹²Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

¹²En hlýði þeir ekki, þá farast þeir fyrir skotvopnum, gefa upp andann í vanhyggju sinni.

¹³Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

¹³Því að vonskufullir í hjarta ala þeir með sér reiði, hrópa eigi á hjálp, þegar hann fjötrar þá.

¹⁴îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

¹⁴Önd þeirra deyr í æskublóma og líf þeirra eins og hórsveina.

¹⁵Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

¹⁵En hann frelsar hinn bágstadda með bágindum hans og opnar eyru þeirra með þrengingunni.

¹⁶Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

¹⁶Einnig þig ginnir hann út úr gini neyðarinnar út á víðlendi, þar sem engin þrengsli eru, og það sem kemur á borð þitt, er fullt af feiti.

¹⁷Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

¹⁷En ef þú vinnur til dóms hins óguðlega, þá munu dómur og réttur hremma þig.

¹⁸Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

¹⁸Lát því eigi reiðina ginna þig til spotts, og lát eigi stærð lausnargjaldsins tæla þig.

¹⁹Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

¹⁹Mun hróp þitt koma þér úr nauðunum eða nokkur áreynsla krafta þinna?

²⁰Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

²⁰Þráðu eigi nóttina, þá er þjóðir sópast burt af stöðvum sínum.

²¹Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

²¹Gæt þín, snú þér eigi að ranglæti, því að það kýst þú heldur en að líða.

²²Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

²²Sjá, Guð er háleitur í framkvæmdum máttar síns, hver er slíkur kennari sem hann?

²³Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

²³Hver hefir fyrirskipað honum veg hans, og hver dirfist að segja: ,,Þú hefir gjört rangt``?

²⁴Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

²⁴Minnstu þess, að þú vegsamir verk hans, það er mennirnir syngja um lofkvæði.

²⁵Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

²⁵Allir menn horfa með fögnuði á það, dauðlegur maðurinn lítur það úr fjarska.

²⁶Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

²⁶Já, Guð er mikill og vér þekkjum hann ekki, tala ára hans órannsakanleg.

²⁷Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

²⁷Því að hann dregur upp vatnsdropana og lætur ýra úr þoku sinni,

²⁸pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

²⁸regnið, sem skýin láta niður streyma, drjúpa yfir marga menn.

²⁹Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

²⁹Og hver skilur útbreiðslu skýjanna og dunurnar í tjaldi hans?

³⁰Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

³⁰Sjá, hann breiðir ljós sitt út kringum sig og hylur djúp hafsins.

³¹Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

³¹Því að með því dæmir hann þjóðirnar, með því veitir hann fæðu í ríkum mæli.

³²Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

³²Hendur sínar hylur hann ljósi og býður því út gegn fjandmanni sínum.Þruma hans boðar komu hans, hans sem lætur reiði sína geisa gegn ranglætinu.

³³Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

³³Þruma hans boðar komu hans, hans sem lætur reiði sína geisa gegn ranglætinu.