¹,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

¹Minnstu þess, Drottinn, hvað yfir oss hefir gengið, lít þú á og sjá háðung vora.

²Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

²Arfleifð vor er komin í hendur annarra, hús vor í hendur útlendinga.

³Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

³Vér erum orðnir munaðarleysingjar, föðurlausir, mæður vorar orðnar sem ekkjur.

⁴Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

⁴Vatnið sem vér drekkum, verðum vér að kaupa, viðinn fáum vér aðeins gegn borgun.

⁵Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

⁵Ofsækjendur vorir sitja á hálsi vorum, þótt vér séum þreyttir, fáum vér enga hvíld.

⁶Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

⁶Til Egyptalands réttum vér út höndina, til Assýríu, til þess að seðjast af mat.

⁷Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

⁷Feður vorir syndguðu, þeir eru eigi framar til, og vér berum misgjörð þeirra.

⁸Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

⁸Þrælar drottna yfir oss, enginn hrífur oss úr höndum þeirra.

⁹Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

⁹Með lífsháska sækjum vér matbjörg vora í eyðimörkinni, þar sem sverðið vofir yfir oss.

¹⁰Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

¹⁰Hörund vort er orðið svart eins og ofn af hungurbruna.

¹¹Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

¹¹Konur hafa þeir svívirt í Síon, meyjar í Júda-borgum.

¹²Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

¹²Höfðingja hengdu þeir, öldungnum sýndu þeir enga virðingu.

¹³Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

¹³Æskumennirnir urðu að þræla við kvörnina, og sveinarnir duttu undir viðarbyrðunum.

¹⁴Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

¹⁴Öldungarnir eru horfnir úr borgarhliðunum, æskumennirnir frá strengleikum.

¹⁵S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

¹⁵Fögnuður hjarta vors er þrotinn, gleðidans vor snúinn í sorg.

¹⁶A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

¹⁶Kórónan er fallin af höfði voru, vei oss, því að vér höfum syndgað.

¹⁷Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

¹⁷Af því er hjarta vort sjúkt orðið, vegna þess eru augu vor döpur,

¹⁸este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

¹⁸vegna Síonarfjalls, sem er í eyði og refir nú hlaupa um.

¹⁹Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

¹⁹Þú, Drottinn, ríkir að eilífu, þitt hásæti stendur frá kyni til kyns.

²⁰Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

²⁰Hví vilt þú gleyma oss eilíflega, yfirgefa oss um langan aldur?Snú þú oss til þín, Drottinn, þá snúum vér við, lát þú daga vora aftur verða eins og forðum!

²¹Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

²¹Snú þú oss til þín, Drottinn, þá snúum vér við, lát þú daga vora aftur verða eins og forðum!

²²Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult