¹Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:

¹Nú komu til Jesú farísear og fræðimenn frá Jerúsalem og sögðu:

²,,Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrînilor? Căci nu-şi spală mînile cînd mănîncă.``

²,,Hvers vegna brjóta lærisveinar þínir erfikenning forfeðranna? Þeir taka ekki handlaugar, áður en þeir neyta matar.``

³Drept răspuns, El le -a zis: ,,Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

³Hann svaraði þeim: ,,Hvers vegna brjótið þér sjálfir boðorð Guðs sakir erfikenningar yðar?

⁴Căci Dumnezeu a zis: ,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;` şi: ,Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.`

⁴Guð hefur sagt: ,Heiðra föður þinn og móður,` og: ,Hver sem formælir föður eða móður, skal dauða deyja.`

⁵Dar voi ziceţi: ,Cine va zice tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,`

⁵En þér segið: Hver sem segir við föður sinn eða móður: ,Það sem þér hefði getað orðið til styrktar frá mér, er musterisfé,`

⁶nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

⁶hann á ekki að heiðra föður sinn [eða móður]. Þér ógildið orð Guðs með erfikenning yðar.

⁷Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cînd a zis:

⁷Hræsnarar, sannspár var Jesaja um yður, er hann segir:

⁸,Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

⁸Lýður þessi heiðrar mig með vörunum, en hjarta þeirra er langt frá mér.

⁹De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.``

⁹Til einskis dýrka þeir mig, er þeir kenna þá lærdóma, sem eru mannasetningar einar.``

¹⁰Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: ,,Ascultaţi, şi înţelegeţi:

¹⁰Og hann kallaði til sín mannfjöldann og sagði: ,,Heyrið og skiljið.

¹¹Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.``

¹¹Ekki saurgar það manninn, sem inn fer í munninn, hitt saurgar manninn, sem út fer af munni.``

¹²Atunci ucenicii Lui s'au apropiat, şi I-au zis: ,,Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?``

¹²Þá komu lærisveinar hans og sögðu við hann: ,,Veistu, að farísearnir hneyksluðust, þegar þeir heyrðu orð þín?``

¹³Drept răspuns, El le -a zis: ,,Orice răsad, pe care nu l -a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

¹³Hann svaraði: ,,Sérhver jurt, sem faðir minn himneskur hefur eigi gróðursett, mun upprætt verða.

¹⁴Lăsaţi -i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.``

¹⁴Látið þá eiga sig! Þeir eru blindir, leiðtogar blindra. Ef blindur leiðir blindan, falla báðir í gryfju.``

¹⁵Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Desluşeşte-ne pilda aceasta.``

¹⁵Þá sagði Pétur við hann: ,,Skýrðu fyrir oss líkinguna.``

¹⁶Isus a zis: ,,Şi voi tot fără pricepere sînteţi?

¹⁶Hann svaraði: ,,Eruð þér líka skilningslausir ennþá?

¹⁷Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna?

¹⁷Skiljið þér ekki, að allt sem inn kemur í munninn, fer í magann og lendir síðan í safnþrónni?

¹⁸Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

¹⁸En það sem út fer af munni, kemur frá hjartanu. Og slíkt saurgar manninn.

¹⁹Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

¹⁹Því að frá hjartanu koma illar hugsanir, manndráp, hórdómur, saurlifnaður, þjófnaður, ljúgvitni, lastmælgi.

²⁰Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.``

²⁰Þetta er það, sem saurgar manninn. En að eta með óþvegnum höndum saurgar engan mann.``

²¹Isus, după ce a plecat de acolo, S'a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

²¹Þaðan hélt Jesús til byggða Týrusar og Sídonar.

²²Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: ,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.``

²²Þá kom kona nokkur kanversk úr þeim héruðum og kallaði: ,,Miskunna þú mér, herra, sonur Davíðs! Dóttir mín er mjög kvalin af illum anda.``

²³El nu i -a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s'au apropiat şi L-au rugat stăruitor: ,,Dă -i drumul, căci strigă după noi.``

²³En hann svaraði henni engu orði. Lærisveinar hans komu þá og báðu hann: ,,Láttu hana fara, hún eltir oss með hrópum.``

²⁴Drept răspuns, El a zis: ,,Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.``

²⁴Hann mælti: ,,Ég er ekki sendur nema til týndra sauða af Ísraelsætt.``

²⁵Dar ea a venit şi I s'a închinat, zicînd: ,,Doamne, ajută-mi!``

²⁵Konan kom, laut honum og sagði: ,,Herra, hjálpa þú mér!``

²⁶Drept răspuns, El i -a zis: ,,Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei!``

²⁶Hann svaraði: ,,Ekki sæmir að taka brauð barnanna og kasta því fyrir hundana.``

²⁷,,Da, Doamne``, a zis ea, ,,dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.``

²⁷Hún sagði: ,,Satt er það, herra, þó eta hundarnir mola þá, sem falla af borðum húsbænda þeirra.``

²⁸Atunci Isus i -a zis: ,,O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.`` Şi fiica ei s'a tămăduit chiar în ceasul acela.

²⁸Þá mælti Jesús við hana: ,,Kona, mikil er trú þín. Verði þér sem þú vilt.`` Og dóttir hennar varð heil frá þeirri stundu.

²⁹Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit lîngă marea Galileii. S'a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.

²⁹Þaðan fór Jesús og kom að Galíleuvatni. Og hann gekk upp á fjall og settist þar.

³⁰Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i -a tămăduit;

³⁰Menn komu til hans hópum saman og höfðu með sér halta menn og blinda, fatlaða, mállausa og marga aðra og lögðu þá fyrir fætur hans, og hann læknaði þá.

³¹aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

³¹Fólkið undraðist, þegar það sá mállausa mæla, fatlaða heila, halta ganga og blinda sjá. Og þeir lofuðu Guð Ísraels.

³²Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lîngă Mine, şi n'au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.``

³²Jesús kallaði til sín lærisveina sína og sagði: ,,Ég kenni í brjósti um mannfjöldann. Þeir hafa nú hjá mér verið þrjá daga og hafa ekkert til matar. Ég vil ekki láta þá fara fastandi frá mér, þeir gætu örmagnast á leiðinni.``

³³Ucenicii I-au zis: ,,De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîni ca să săturăm atîta gloată?``

³³Lærisveinarnir sögðu: ,,Hvar fáum vér nóg brauð til að metta allt þetta fólk hér í óbyggðum?``

³⁴,,Cîte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus. ,,Şapte``, I-au răspuns ei, ,,şi puţini peştişori``

³⁴Jesús spyr: ,,Hve mörg brauð hafið þér?`` Þeir svara: ,,Sjö, og fáeina smáfiska.``

³⁵Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pămînt.

³⁵Þá bauð hann fólkinu að setjast á jörðina,

³⁶A luat cele şapte pîni şi peştişorii, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.

³⁶tók brauðin sjö og fiskana, gjörði þakkir og braut þau og gaf lærisveinunum, en lærisveinarnir fólkinu.

³⁷Au mîncat toţi şi s'au săturat; şi s'au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.

³⁷Allir neyttu og urðu mettir. Síðan tóku þeir saman leifarnar, sjö körfur fullar.

³⁸Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

³⁸En þeir, sem neytt höfðu, voru fjórar þúsundir karlmanna auk kvenna og barna.Síðan lét hann fólkið fara, sté í bátinn og kom í Magadanbyggðir.

³⁹În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S'a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.

³⁹Síðan lét hann fólkið fara, sté í bátinn og kom í Magadanbyggðir.