¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

¹Til söngstjórans. Davíðssálmur. Drottinn, þú rannsakar og þekkir mig.

²ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

²Hvort sem ég sit eða stend, þá veist þú það, þú skynjar hugrenningar mínar álengdar.

³Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

³Hvort sem ég geng eða ligg, þá athugar þú það, og alla vegu mína gjörþekkir þú.

⁴Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

⁴Því að eigi er það orð á tungu minni, að þú, Drottinn, þekkir það eigi til fulls.

⁵Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

⁵Þú umlykur mig á bak og brjóst, og hönd þína hefir þú lagt á mig.

⁶O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

⁶Þekking þín er undursamlegri en svo, að ég fái skilið, of háleit, ég er henni eigi vaxinn.

⁷Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

⁷Hvert get ég farið frá anda þínum og hvert flúið frá augliti þínu?

⁸Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

⁸Þótt ég stigi upp í himininn, þá ertu þar, þótt ég gjörði undirheima að hvílu minni, sjá, þú ert þar.

⁹Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

⁹Þótt ég lyfti mér á vængi morgunroðans og settist við hið ysta haf,

¹⁰şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

¹⁰einnig þar mundi hönd þín leiða mig og hægri hönd þín halda mér.

¹¹Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``

¹¹Og þótt ég segði: ,,Myrkrið hylji mig og ljósið í kringum mig verði nótt,``

¹²Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

¹²þá myndi þó myrkrið eigi verða þér of myrkt og nóttin lýsa eins og dagur, myrkur og ljós eru jöfn fyrir þér.

¹³Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:

¹³Því að þú hefir myndað nýru mín, ofið mig í móðurlífi.

¹⁴Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

¹⁴Ég lofa þig fyrir það, að ég er undursamlega skapaður, undursamleg eru verk þín, það veit ég næsta vel.

¹⁵Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

¹⁵Beinin í mér voru þér eigi hulin, þegar ég var gjörður í leyni, myndaður í djúpum jarðar.

¹⁶Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

¹⁶Augu þín sáu mig, er ég enn var ómyndað efni, ævidagar voru ákveðnir og allir skráðir í bók þína, áður en nokkur þeirra var til orðinn.

¹⁷Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

¹⁷En hversu torskildar eru mér hugsanir þínar, ó Guð, hversu stórkostlegar eru þær allar samanlagðar.

¹⁸Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

¹⁸Ef ég vildi telja þær, væru þær fleiri en sandkornin, ég mundi vakna og vera enn með hugann hjá þér.

¹⁹O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

¹⁹Ó að þú, Guð, vildir fella níðingana. Morðingjar! Víkið frá mér.

²⁰Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

²⁰Þeir þrjóskast gegn þér með svikum og leggja nafn þitt við hégóma.

²¹Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

²¹Ætti ég eigi, Drottinn, að hata þá, er hata þig, og hafa viðbjóð á þeim, er rísa gegn þér?

²²Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

²²Ég hata þá fullu hatri, þeir eru orðnir óvinir mínir.

²³Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

²³Prófa mig, Guð, og þekktu hjarta mitt, rannsaka mig og þekktu hugsanir mínar,og sjá þú, hvort ég geng á glötunarvegi, og leið mig hinn eilífa veg.

²⁴Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

²⁴og sjá þú, hvort ég geng á glötunarvegi, og leið mig hinn eilífa veg.