1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
1¶ Na ka whakautu a Hopa, ka mea,
2,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
2Aue, me i ata paunatia toku mamae, me i huihuia, me i whakairihia toku aitua ki te pauna!
3ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
3Na inaianei taimaha ake i te onepu o te moana: heoi he ohorere rawa aku kupu.
4Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
4Kei roto hoki i ahau nga pere a te Kaha Rawa, inumia ake e toku wairua to ratou paihana: rarangi tonu mai nga whakawehi a te Atua hei hoariri moku.
5Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
5E tangi ano ranei te kaihe mohoao i te mea kei te tarutaru ia? e tangi ano ranei te kau i te mea e kai ana?
6Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
6E taea ranei te kai, te mea kahore nei ona ha, ki te kahore he tote? He reka ranei te whakakahukahu o te hua manu?
7Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
7Hore rawa toku wairua e mea kia pa atu ki ena; to ratou rite ki ahau kei te kai whakarihariha.
8O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
8¶ Aue, me i riro mai taku i tono ai, me i homai e te Atua taku e tumanako nei!
9De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
9Me i pai hoki te Atua kia whakangaromia ahau, kia tukua mai tona ringa hei hatepe i ahau!
10Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
10Penei kua ai ano he whakamarie moku; ae, ka tino hari ahau ki te mamae, kahore nei e tohu i ahau: kihai hoki nga kupu a te Mea Tapu i huna e ahau.
11La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
11He aha toku kaha, e tatari ai ahau? He aha hoki toku mutunga, e whakamanawanui ai ahau?
12Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
12He kaha kohatu ranei toku kaha? He parahi ranei oku kikokiko?
13Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
13Ehara ranei i te mea kahore he awhina moku i roto i ahau, a kua oti te ngoi te pei i roto i ahau?
14Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
14¶ Ko te tangata e ngoikore ana te ngakau kia puta mai te aroha o tona hoa ki a ia, ahakoa kua mahue i a ia te wehi i te Kaha Rawa.
15Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
15He mahi tinihanga ta oku teina, he pera me ta te awa; rere ana ratou ano he waipuke awaawa,
16Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
16Kua mangu nei i te hukapapa, ngaro ana te hukarere i roto.
17vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
17I te wa e mahana ai, ka memeha atu; i te weraweratanga, moti iho ratou i to ratou wahi.
18Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
18Ka peka ke nga tira e haere ana ra reira; riro ana ki te kore, a ngaro iho.
19Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
19Tirotirohia ana e nga tira o Tema; taria atu ana e nga tangata haere o Hepa.
20Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
20Whakama ana ratou mo ratou i whakamanawa atu ki reira; te taenga ki aua awa, kanakana kau ana.
21Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
21Na he kahore noa iho koutou; ka kite koutou i te mea whakamataku, a ka wehi.
22V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
22¶ I mea ranei ahau, Homai ki ahau? He hakari ranei maku e homai i o koutou rawa?
23scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
23I mea ranei, whakaorangia ahau i te ringa o te hoariri? Hokona ahau i roto i te ringa o te kaitukino?
24Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
24Whakaakona ahau, a ka whakarongo puku ahau; whakaaturia ki ahau te mea i he ai ahau.
25O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
25Ano te kaha o nga kupu tika! Ko te aha ia te riria ana e a koutou kupu?
26Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
26E mea ana ranei koutou kia riria nga kupu? he hau kau nei hoki nga korero a te tangata kua pau ona whakaaro.
27Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
27Ae ra, e mea ana koutou ki te maka rota mo nga pani, ki te mea i to koutou hoa hei taonga hokohoko.
28Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
28Na whakaae mai, titiro mai ki ahau; he pono hoki e kore ahau e korero teka ki to koutou kanohi.
29Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
29Tena ra, tahuri mai; kaua hoki te he e waiho; ina, tahuri mai, he tika hoki taku take.
30Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
30He he koia kei toku arero? e kore ranei toku hinengaro e mohio ki nga mea whanoke?