1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
1¶ Na ka whakahoki a Hopa, ka mea,
2,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
2E mohiotia ana ano tenei e ahau; engari ma te aha ka tika ai te tangata ki te Atua?
3Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.
3Ki te pai ia ki te totohe ki a ia, kahore he kupu kotahi o roto i te mano e taea e ia te whakahoki ki a ia.
4A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
4He ngakau mohio ia, he pakari tona kaha: ko wai e whakauaua ki a ia, a e whiwhi i te pai?
5El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
5E nekehia ana e ia nga maunga, te mohio ratou; hurihia ake e ia i a ia e riri ana.
6Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
6E whakangaueuetia ana e ia te whenua, e nekehia atu ana i tona wahi, wiri ana ona pou.
7Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
7E korero nei ki te ra, a kore ake e whiti; hiritia putia iho e ia nga whetu.
8Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
8Ko ia nei anake hei hora i nga rangi, hei takahi i runga i nga ngaru o te moana.
9El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
9Nana nei i hanga a Aketura, a Tautoru, a Matariki, me nga ruma i te tonga.
10El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
10Nana nei i mahi nga mea nunui, e kore nei e taea te rapu atu, ae ra nga mea whakamiharo, e kore nei e taea te tatau.
11Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
11Ina tonu ia e haere atu nei, a kahore ahau i kite; ka pahemo atu hoki ia, a kahore ahau e matau ki a ia.
12Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``
12Nana, ka hopu ia i tana i aru ai, ma wai ia e arai? Ko wai hei ki atu ki a ia, E aha ana koe?
13Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
13E kore te Atua e whakahoki iho i tona riri; e piko ana ki raro i a ia nga kaiawhina o Rahapa.
14Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
14¶ A kia whakahoki kupu ano ahau ki a ia, kia whiriwhiri kupu ano maku ki a ia?
15Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
15Ahakoa he tika ahau, e kore ahau e whakahoki kupu atu; engari ka inoi ahau ki toku kaiwhakawa.
16Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;
16Me i karanga atu ahau, a whakahokia mai ai e ia te kupu ki ahau, kihai ahau i whakaae tera kua whakarongo mai ia ki toku reo.
17El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
17E aki ana hoki ia ia ahau ki te tupuhi, e whakanui takekore ana hoki i oku mate.
18care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
18Kahore ahau e tukua e ia kia ta toku manawa; otiia whakakiia ana e ia toku wairua ki te kawa.
19Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
19Ki te korero tatou mo te kaha o te hunga pakari, nana, kei reira ia! A ki te mea he whakawa, ko wai ra hei whakatakoto i te taima moku?
20Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
20Ahakoa he tika ahau, ma toku mangai ano ahau e whakahe; ahakoa he tikanga tapatahi taku, ma reira ano e whakaatu toku ngaunga ketanga.
21Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
21He tapatahi ahau; kahore ahau e whakaaro ki ahau ano; e whakahawea ana ahau ki toku ora.
22Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
22¶ He kotahi tonu ena; koia ahau ka mea, e whakamotitia ana e ia te tapatahi raua ko te kino.
23Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
23Na ka whakamate tata nei te whiu, he kata tana ki te whakamatautauranga o te hunga harakore.
24Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
24Kua hoatu te whenua ki te ringa o te tangata kino; e taupokina ana e ia nga mata o nga kaiwhakawa; ki te mea ehara i a ia, tena ko wai?
25Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
25¶ Na, ko te hohoro o oku ra, nui atu i to te kaikawe pukapuka; e rere ana, kahore hoki e kite i te pai.
26trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
26Kua pahemo, kua pera me nga kaipuke tere, me te ekara ano e topa iho ana ki tana kai.
27Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
27Ki te mea ahau, ka wareware ahau ki taku tangi, ka unuhia atu e ahau te pouri o toku mata, a ka marama:
28sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
28E wehi ana ahau i oku mamae katoa, e mohio ana ahau e kore ahau e meinga e koe he harakore.
29Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
29Tera hoki ahau e whakahengia; he aha ahau i whakangenge kau ai i ahau?
30Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
30Ki te horoi ahau i ahau ki te hukarere, a ka meinga oku ringa kia ma rawa;
31Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
31Katahi ahau ka rumakina e koe ki te poka, a whakarihariha mai ana oku kakahu ki ahau.
32Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
32Ehara hoki ia i te tangata, i te penei me ahau nei, e whakahoki kupu ai ahau ki a ia, e haere tahi ai maua ki te whakawa.
33Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
33Kahore he kaiwhakatikatika mo ta maua, kahore he tangata hei whakapa i tona ringa ki a maua tahi.
34Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
34Me tango atu e ia tana patu i ahau, a kaua hoki tana whakamataku e whakawehi i ahau:
35Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
35Hei reira ahau ka korero, a kahore e wehi i a ia; kahore hoki ahau e pera i roto i ahau.