¹Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

¹Začenjamo li zopet sami sebe priporočati? ali potrebujemo li, kakor nekateri, priporočilnih listov do vas ali od vas?

²Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

²List nas ste vi, napisan v srcih naših, ki ga poznajo in bero vsi ljudje,

³Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

³ker se kažete, da ste list Kristusov, napravljen po naši službi, pisan ne s črnilom, ampak z Duhom Boga živega, ne na kamenitih pločah, ampak na mesenih pločah srca.

⁴Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

⁴Tako zaupanje pa imamo po Kristusu do Boga:

⁵Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

⁵Ne da bi bili zmožni, sami po sebi misliti kaj kakor sami iz sebe, temuč naša zmožnost je od Boga,

⁶care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

⁶ki nas je storil tudi zmožne, da smo služabniki nove zaveze, ne črke, ampak Duha; kajti črka ubija, a Duh oživlja.

⁷Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

⁷Če je pa služba smrti, v črkah in vrezana v kamene, bila polna slave, tako da niso mogli pogledati sinovi Izraelovi v obličje Mojzesovo zavoljo slave obličja njegovega, ki pa je bila minljiva:

⁸cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

⁸kako naj bi ne bila veliko bolj polna slave služba Duha?

⁹Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

⁹Zakaj ako je bila služba obsojanja slavna, veliko bolj je obila v slavi služba pravičnosti;

¹⁰Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

¹⁰saj proti tej preveliki slavi nove zaveze, kakor da bi ne bila oslavljena stara zaveza, ki je pač bila oslavljena.

¹¹În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

¹¹če je v slavi, kar je minljivo, veliko bolj je v slavi, kar je trajno.

¹²Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

¹²Ker imamo torej toliko upanje, govorimo z veliko prostosrčnostjo

¹³şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

¹³in ne delamo kakor Mojzes, ki si je deval zagrinjalo na obličje, da ne bi videli sinovi Izraelovi konca temu, kar je minljivo.

¹⁴Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

¹⁴Ali njih misli so odrevenele. Kajti prav do današnjega dne ostaja isto zagrinjalo pri branju stare zaveze ne odrgnjeno, ker se le v Kristusu odpravlja.

¹⁵Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

¹⁵A do danes, kadarkoli se čita Mojzes, leži zagrinjalo na njih srcih.

¹⁶Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

¹⁶Kadar se pa zgodi izpreobrnjenje v Gospodu, se sname zagrinjalo.

¹⁷Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

¹⁷Gospod pa je Duh; kjer pa je Duh Gospodov, tam je svoboda.A mi vsi, ki z odkritim obličjem gledamo kot v zrcalu [Ali: odsevamo kot zrcalo.] slavo Gospodovo, se premenjujemo v isto podobo od slave v slavo, kakor od Gospodovega Duha.

¹⁸Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

¹⁸A mi vsi, ki z odkritim obličjem gledamo kot v zrcalu [Ali: odsevamo kot zrcalo.] slavo Gospodovo, se premenjujemo v isto podobo od slave v slavo, kakor od Gospodovega Duha.