¹Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.

¹Ker imamo torej te obljube, ljubljeni, očistimo se vsakega madeža mesa in duha ter dopolnjujmo svetost v strahu Božjem!

²Înţelegeţi-ne bine! N'am nedreptăţit pe nimeni, n'am vătămat pe nimeni, n'am înşelat pe nimeni.

²Dajte nam mesta v srcu! Nikomur nismo storili krivice, nikogar nismo popačili, nikogar nismo prekanili.

³Nu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.

³Ne govorim tega v vašo obsodbo; saj sem poprej rekel, da ste v srcih naših, da bi radi z vami vred umrli in vkup živeli.

⁴Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

⁴Velika je moja zaupljivost v govoru do vas, velika moja hvala o vas; napolnjen sem tolažbe, preobilo imam radosti ob vsej stiski naši.

⁵Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n'a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.

⁵Kajti tudi ko smo prišli v Macedonijo, ni imelo nič počitka meso naše, temuč z vseh strani smo bili stiskani: zunaj so bili boji, znotraj strah in bojazen.

⁶Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.

⁶Ali Bog, ki tolaži ponižne, nas je potolažil s prihodom Titovim;

⁷Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat şi el de voi. El ne -a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

⁷toda ne samo s prihodom njegovim, ampak tudi s tolažbo, s katero se je on potolažil nad vami. Ko nam je pripovedoval vaše hrepenenje, vaš jok, vašo vnetost za mene, sem se tem bolj obveselil.

⁸Măcar că v'am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v'a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) -

⁸Zakaj čeprav sem vas razžalostil z listom, ni mi žal, dasi mi je žal bilo; vidim namreč, da vas je oni list res razžalostil, čeprav začasno.

⁹totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v'a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n'aveţi nicio pagubă din partea noastră.

⁹Sedaj se radujem, ne da ste se razžalostili, temuč da ste se razžalostili na izpokorjenje; razžalostili ste se namreč Bogu po volji, da bi v ničemer ne imeli škode od nas.

¹⁰În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.

¹⁰Kajti žalost, ki je po volji Bogu, rodi izpokorjenje na zveličanje, ki se ga nikdar ni kesati; a žalost sveta rodi smrt.

¹¹Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.

¹¹Zakaj glejte, prav to, da ste se po volji Bogu razžalostili, kolikšno vam je obrodilo marljivost, pa zagovarjanje, pa nevoljo, pa strah, pa hrepenenje, pa gorečnost, pa maščevanje! V vsem ste se pokazali, da ste čisti v tej zadevi.

¹²Aşa că, dacă v'am scris nu v'am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

¹²Torej čeprav sem vam pisal, sem pisal ne za voljo tistega, ki je storil krivico, tudi ne za voljo tistega, ki se mu je krivica storila, marveč da se pri vas pokaže marljivost vaša za nas v pričo Boga.

¹³De aceea am fost mîngîiaţi. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.

¹³Zato smo bili potolaženi. V svoji tolažbi pa smo se še obilneje obveselili vsled radosti Titove, ker njegov duh je bil poživljen po vas vseh.

¹⁴Şi dacă m'am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n'am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v'am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s'a adeverit.

¹⁴Ker ako sem se v čem njemu pohvalil z vami, nisem osramočen; ampak kakor smo vam vse v resnici govorili, tako se je tudi pohvala naša proti Titu izkazala resnična.

¹⁵El are o şi mai mare dragoste pentru voi, cînd îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut -o, cu frică şi cu cutremur.

¹⁵In srce njegovo vam je še bolj vdano, ko se spominja poslušnosti vseh vas, kako ste ga s strahom in trepetom sprejeli.Vesel sem torej, da se smem v vsem zanašati na vas.

¹⁶Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

¹⁶Vesel sem torej, da se smem v vsem zanašati na vas.