¹Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, căci Şi -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

¹Tedaj je pel Mojzes in sinovi Izraelovi tole pesem GOSPODU, govoreč takole: Pel bom GOSPODU, ker se je slavno poveličal: konja in jezdeca njegovega je pahnil v morje.

²Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m'a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

²Moč moja in pesem moja je GOSPOD, on mi je postal rešitev. Ta je moj Bog mogočni, slavil ga bom, očeta mojega Bog, poveličeval ga bom.

³Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

³GOSPOD je pravi vojščak, GOSPOD je ime njegovo.

⁴El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.

⁴Faraonove vozove in vojsko njegovo je pahnil v morje, in najizvrstnejši vojvode njegovi so se pogreznili v Rdeče morje.

⁵I-au acoperit valurile, Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.

⁵Valovje jih je zagrnilo, pogreznili so se v globočine kakor kamen.

⁶Dreapta Ta, Doamne, şi -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

⁶Desnica tvoja, GOSPOD, se je poveličala v moči, desnica tvoja, GOSPOD, je strla sovražnika.

⁷Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie.

⁷In v obilosti svojega veličastva si porazil nje, ki so se vzpenjali zoper tebe; izpustil si jezo svojo, ta jih je požrla kot strnišče.

⁸La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.

⁸In z dihom nozdrvi tvojih so se nakopičile vode, tekoče vode so se postavile kakor jez, zgostili so se valovi v srcu morja.

⁹Vrăjmaşul zicea: ,,Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi -i voi nimici cu mîna mea!``

⁹Rekel je sovražnik: Poženem se za njim, dohitim ga, delil bom plen, nasitila se jih bo pohlepnost moja; izderem meč svoj, roka moja jih pokonča.

¹⁰Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.

¹⁰A ti si pihnil z vetrom svojim – morje jih je zagrnilo, potopili so se kakor svinec v silnih vodah.

¹¹Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

¹¹Kdo je tebi enak med bogovi, GOSPOD? kdo je kakor ti, poveličan v svetosti, poln vzvišene slave, čudeže delajoč?

¹²Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă: Şi i -a înghiţit pămîntul.

¹²Iztegnil si desnico svojo, in požrla jih je zemlja.

¹³Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.

¹³Ti si peljal v usmiljenju svojem ljudstvo, ki si ga bil odkupil; peljal si jih v moči svoji k prebivališču svetosti svoje.

¹⁴Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,

¹⁴Začuvši to, so vztrepetali narodi, strah je prevzel prebivalce filistejske.

¹⁵Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.

¹⁵Tedaj so se prestrašili vojvode edomski, trepet se je polastil korenjakov moabskih, zbali so se prebivalci kanaanski.

¹⁶Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzînd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

¹⁶Naj jih obidejo strahovi in prešine groza, zaradi mogočnosti tvoje roke naj otrpnejo kakor kamen, dokler ne prejde mimo ljudstvo tvoje, GOSPOD, dokler ne prejde mimo ljudstvo, ki si ga sebi pridobil.

¹⁷Tu îi vei aduce şi -i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!

¹⁷Vpeljal jih boš in jih zasadil na gori dediščine svoje, na mesto, ki si ga pripravil, GOSPOD, za prebivanje svoje, v svetišče, GOSPOD, ki so ga utrdile roke tvoje.

¹⁸Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

¹⁸GOSPOD bo kraljeval vselej in vekomaj!

¹⁹Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.``

¹⁹Kajti konji Faraonovi ž njegovimi vozovi in konjiki so šli v morje, in GOSPOD je poslal nadnje vode morja, sinovi Izraelovi pa so šli po suhem sredi morja.

²⁰Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.

²⁰In Mirjama prorokinja, sestra Aronova, je vzela boben v roko, in vse žene so šle za njo z bobni in v kolu.

²¹Maria răspundea copiilor lui Israel:

²¹In Mirjama jim je odpevala: Pojte GOSPODU, ker se je slavno poveličal: konja in jezdeca njegovega je pahnil v morje.

²²Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n'au găsit apă.

²²In Mojzes ukaže, da odrine Izrael od Rdečega morja, in šli so v puščavo Sursko. In potujoč tri dni po puščavi, niso našli vode.

²³Au ajuns la Mara; dar n'au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

²³In prišli so v Maro, pa niso mogli piti vode iz Mare, ker je bila grenka. Zato se imenuje ta kraj Mara [T. j. grenkoba.].

²⁴Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: ,,Ce avem să bem?``

²⁴In ljudstvo je mrmralo zoper Mojzesa, govoreč: Kaj bomo pili?

²⁵Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i -a arătat un lemn, pe care l -a aruncat în apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l -a pus la încercare.

²⁵On pa je klical h GOSPODU, in pokaže mu GOSPOD les, in ko ga je vrgel v vodo, je voda postala sladka. Tu mu je dal postavo in pravice, in tu ga je izkusil

²⁶El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``

²⁶in rekel: Ako boš res poslušal glas GOSPODA, svojega Boga, in delal, kar je prav v očeh njegovih, in pazil na zapovedi njegove in čuval vse postave njegove, ne pošljem nad te nobene teh bolezni, ki sem jih poslal nad Egipt, zakaj jaz sem GOSPOD, zdravnik tvoj.In prišli so v Elim, kjer je bilo dvanajst studencev in sedemdeset palm, in utaborili so se tam pri vodah.

²⁷Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.

²⁷In prišli so v Elim, kjer je bilo dvanajst studencev in sedemdeset palm, in utaborili so se tam pri vodah.