¹De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

¹Zato se, pustivši začetek besede Kristusove, obrnimo k popolnosti, da ne polagamo zopet temelja z izpreobrnjenjem od mrtvih del in z vero v Boga,

²învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.

²z naukom o krstih in o pokladanju rok in o vstajenju mrtvih in o večni sodbi.

³Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

³In to bomo storili, ako le Bog privoli.

⁴Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s'au făcut părtaşi Duhului Sfînt,

⁴Kajti nemogoče je take, ki so bili enkrat razsvetljeni in so okusili dar nebeški in so postali deležni svetega Duha

⁵şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor-

⁵in okusili dobro besedo Božjo in prihodnjega sveta moči,

⁶şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi -L dau să fie batjocorit.

⁶in so odpadli, zopet obnoviti v izpokorjenje, ker sami zase iznova križajo Sina Božjega in ga očitno sramote.

⁷Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu.

⁷Kajti zemlja, katera pije dež, ki često nanjo pada, in rodi koristno zelišče tistim, zaradi katerih se tudi obdeluje, dobiva blagoslov od Boga.

⁸Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.

⁸Ako pa rodi trnje in osat, je zavržena in blizu prokletja, ki mu je konec požig.

⁹Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.

⁹Prepričani pa smo o vas, ljubljeni, da ste v boljšem stanju, ki pospešuje vaše zveličanje, čeprav tako govorimo.

¹⁰Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat -o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

¹⁰Kajti Bog ni krivičen, da bi pozabil delo vaše in ljubezen, ki ste jo pokazali do imena njegovega s tem, da ste služili svetim in še služite.

¹¹Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde,

¹¹Želimo pa, da vsak izmed vas kaže isto gorečnost, da ohrani popolno gotovost upanja do konca:

¹²aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

¹²da se ne polenite, temuč postanete posnemalci njih, ki so po veri in stanovitnosti podedovali obljube.

¹³Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însuş,

¹³Kajti ko je Bog dal Abrahamu obljubo, je prisegel pri samem sebi, ker ni imel pri kom večjem priseči,

¹⁴şi a zis: ,,Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.``

¹⁴govoreč: „Resnično, blagoslavljaje te bom blagoslovil in množeč te bom množil“.

¹⁵Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.

¹⁵In tako je Abraham, stanovitno čakajoč, dosegel izpolnitev obljube.

¹⁶Oamenii, ce -i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.

¹⁶Ljudje namreč prisegajo pri kom večjem, in vsakega njih prepira konec je prisega v potrditev.

¹⁷Deaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt;

¹⁷Zato je tudi Bog, hoteč tolikanj obilneje pokazati dedičem obljube neizpremenljivost sklepa svojega, porabil za sredstvo prisego,

¹⁸pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

¹⁸da bi po teh dveh neizpremenljivih rečeh, v katerih ni mogoče, da bi Bog lagal, imeli krepko tolažilo mi, ki smo pribežali oprijet se ponujenega nam upanja,

¹⁹pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,

¹⁹ki ga imamo kakor sidro duše, ki je zanesljivo in trdno in prodira v notranje svetišče za pregrinjalo,kamor je kot predhodnik za nas vstopil Jezus, postavši po redu Melhizedekovem veliki duhovnik na vekomaj.

²⁰unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut ,,Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec``.

²⁰kamor je kot predhodnik za nas vstopil Jezus, postavši po redu Melhizedekovem veliki duhovnik na vekomaj.