¹Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

¹Glej, GOSPOD izprazni deželo in jo pokonča; in preobrnivši ji lice, razkropi prebivalce njene.

²cum se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.

²In godilo se bo kakor ljudstvu tako duhovniku, kakor hlapcu tako gospodarju njegovemu, kakor dekli tako gospodinji njeni, kakor kupcu tako prodajalcu, kakor posojevalcu tako njemu, ki naposodo jemlje, kakor dolžniku tako upniku njegovemu.

³Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.

³Docela bo izpraznjena dežela in vsa oplenjena, kajti GOSPOD je govoril to besedo.

⁴Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,

⁴Žaluje, vene dežela; medli in hira naseljeni svet; medlé prvaki ljudstva v deželi.

⁵căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!

⁵Tudi zemlja je oskrunjena pod prebivalci svojimi, ker so prestopali zakone, preobračali postavne naredbe, prelomili večno zavezo.

⁶De aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.

⁶Zato je prokletstvo požrlo zemljo, in pokoriti se morajo, ki prebivajo na njej; zato so pogoreli prebivalci zemlje, in malo ljudi je ostalo.

⁷Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.

⁷Žaluje trgatev, hira trta, zdihujejo vsi, ki so bili veselega srca.

⁸A încetat desfătarea timpanelor, s'a sfîrşit veselia gălăgiosă, s'a dus bucuria arfei.

⁸Konec je veselju bobnov, minil je radujočih se šum, konec je radosti strun.

⁹Nu se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.

⁹S petjem ne bodo več pili vina, grenela bo opojna pijača njim, ki jo pijo.

¹⁰Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.

¹⁰Razdrto je mesto zmešnjave; zaprta je sleherna hiša, ni več nobenega vhoda.

¹¹Pe uliţe se strigă după vin; s'a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.

¹¹Jadikovanje zaradi vina je po ulicah; zatonilo je vse veselje, izginila je radost zemlje.

¹²Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.

¹²Po mestu je ostalo le razdejanje, in v razvaline so razbita vrata.

¹³Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

¹³Kajti tako se bo godilo sredi zemlje, med ljudstvi, kakor ko se otresajo oljke, kakor ob paberkovanju, ko je trgatev končana.

¹⁴Ceilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

¹⁴Ti ohranjenci bodo zagnali svoj glas, veselo bodo peli. Zaradi veličasti GOSPODOVE se močno oglašajo tam od morja:

¹⁵,,Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!``

¹⁵Zato poveličujte GOSPODA v jutrovih krajih, ime GOSPODA, Boga Izraelovega, na otokih morskih!

¹⁶Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: ,,Slavă celui neprihănit!`` Dar eu zic: ,,Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!`` Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.

¹⁶Od zadnjega kraja zemlje čujemo petje: Slava pravičnemu! – A jaz pravim: Hiram, hiram, gorje mi! Nezvestniki ravnajo nezvesto in krivičen rop ropajo roparji!

¹⁷Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!

¹⁷Groza in jama in zadrga ti prete, o prebivalec zemlje!

¹⁸Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!

¹⁸In zgodi se, da kdor zbeži, ker začuje grozo, pade v jamo; in kdor prileze iz jame, se ujame v zadrgo. Kajti zatvornice se odpro na višavi, in stresnejo se podslombe zemlje.

¹⁹Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,

¹⁹Zemlja se vsepovsod podere, zemlja vsa se razpoči, zemlja se bo hudo majala;

²⁰pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.

²⁰zemlja bo omahovala kakor pijanec, zibala se bo kakor viseča rogoznica; in hudo jo bo težila pregreha njena, in padla bo, da več ne vstane.

²¹În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.

²¹In zgodi se tisti dan, da bo GOSPOD kaznoval vojsko višave na višavi in pozemeljske kralje na zemlji.

²²Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într'o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi

²²In zbrani bodo, kakor zbirajo ujetnike v zaporu, in bodo vklenjeni in čez mnogo dni bodo obiskani.Tedaj se zastre mesec s sramom in solnce se bo sramovalo, zakaj GOSPOD nad vojskami bo kraljeval na gori Sionu in v Jeruzalemu, in pred starejšinami njegovimi bode slava.

²³Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui.

²³Tedaj se zastre mesec s sramom in solnce se bo sramovalo, zakaj GOSPOD nad vojskami bo kraljeval na gori Sionu in v Jeruzalemu, in pred starejšinami njegovimi bode slava.