1Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
1Ne bodite mnogi učitelji, bratje moji, ker veste, da prejmemo težjo sodbo.
2Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.
2V mnogem namreč napačno delamo vsi. Če kdo v besedi ne stori napačno, ta je popoln mož, zmožen brzdati tudi vse telo.
3De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.
3Ako devamo konjem uzde v gobce, da so nam poslušni, vladamo tudi ves njih život.
4Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.
4Glej, tudi ladje, če so še tako velike in jih silni vetrovi gonijo, obrača i najmanjše krmilo, kamorkoli hoče vodnikova namera.
5Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
5Tako je tudi jezik majhen ud in se veliko ponaša. Glej, majhen ogenj, kolikšen gozd zažge!
6Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.
6Tudi jezik je ogenj; kot svet krivice se kaže jezik med udi našimi, ki oskrunja vse telo in zažiga kolo življenja, njega pa zažiga pekel.
7Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
7Kajti sleherno pleme zveri in ptičev, golazni in morskih živali kroti in je ukrotil rod človeški,
8dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
8jezika pa ne more ukrotiti noben človek; zlo neukrotno je poln smrtnega strupa!
9Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
9Ž njim blagoslavljamo Gospoda in Očeta in ž njim preklinjamo ljudi, ustvarjene po podobi Božji;
10Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
10iz istih ust prihaja blagoslov in kletev. To, bratje moji, se ne sme tako goditi!
11Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
11Saj pač studenec iz iste votline ne bruha sladke in grenke vode?
12Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
12More li, bratje moji, smokva roditi olive ali trta smokve? Tudi slana voda ne more delati sladke.
13Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!
13Kdo je moder in razumen med vami? Kaže naj z lepim vedenjem dela svoja v modri krotkosti.
14Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
14Če pa imate grenko zavist in sebičnost v srcu svojem, nikar se ne hvalite in ne lažite zoper resnico!
15Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.
15To ni modrost, ki prihaja od zgoraj, ampak zemeljska, živalska, vražja.
16Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
16Kjer je namreč zavist in sebičnost, tam je nerednost in vse zlo dejanje.
17Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.
17Modrost pa, ki je od zgoraj, je prvič čista, potem miroljubna, nežnočutna, dovzetna, polna usmiljenja in dobrega sadu, dvoma prosta, brez hinavščine.Sad pravičnosti pa se seje v miru njim, ki napravljajo mir.
18Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.
18Sad pravičnosti pa se seje v miru njim, ki napravljajo mir.