1,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
1Spomni se, o GOSPOD, kaj nas je zadelo, ozri se in poglej sramoto našo!
2Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
2Dediščina naša je pripadla tujcem, hiše naše inozemcem.
3Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
3Sirote smo, brez očeta, matere naše so kakor vdove.
4Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
4Vode svoje pijemo za denar, drva svoja dobivamo za plačilo.
5Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
5Preganjalci naši nam stopajo na vrat; utrujeni smo, ne dovolijo nam pokoja.
6Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
6Egipčanu molimo roko, tudi Asircu, da se nasitimo kruha.
7Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
7Očetje naši so grešili, in ni jih več; nam pa je nositi njih krivice.
8Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
8Hlapci nam gospodujejo; nikogar ni, ki bi nas oprostil iz njih roke.
9Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
9Z nevarnostjo življenja svojega prinašamo kruh svoj spričo meča puščave.
10Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
10Koža naša je začrnela kakor peč zavoljo vroče lakote.
11Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
11Žene na Sionu so oskrunjali, device po mestih Judovih.
12Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
12Poglavarje obešajo njih roke, starčkov obličje se ne časti.
13Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
13Mladeniči nosijo mlinske kamene in dečki padajo pod lesom.
14Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
14Starci so nehali shajati se med vrati, mladeniči na petje svoje.
15S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
15Minilo je srca našega veselje, v žalost se je preobrnil naš ples.
16A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
16Venec naše glave je padel. Gorje nam! ker smo grešili.
17Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
17Zato omedleva srce naše, zavoljo tega so nam otemnele oči:
18este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
18zavoljo gore Sionske, ki je opustošena; lisice prosto hodijo po njej.
19Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
19Ti, GOSPOD, ostaneš vekomaj, prestol tvoj od roda do roda.
20Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
20Zakaj nas vekomaj pozabljaš, hočeš li nas zapustiti za dolge čase?
21Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
21Pelji nas nazaj k sebi, o GOSPOD, da se povrnemo; ponovi dni naše kakor v prejšnjih časih!Ali bi nas popolnoma zavrgel, razsrdil se zoper nas tako silno?
22Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult
22Ali bi nas popolnoma zavrgel, razsrdil se zoper nas tako silno?