¹Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de sîlnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!...

¹Gorje okrvavljenemu mestu, vse polno je laži in silovitosti, ne neha ropati.

²Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!

²Biči pokajo in kolesa škripljejo, konji dirjajo in vozovi drdrajo!

³Se aruncă năvalnici călăreţii, scînteiază sabia, fulgeră suliţa... O mulţime de răniţi!... Grămezi de trupuri moarte!... Morţi fără număr!... Cei vii se împiedică de cei morţi!...

³Konjiki pridirjavajo in meči se svetijo in sulice blesketajo! množica je pobitih in grmada mrtvih in trupel brez konca; čez njih trupla padajo!

⁴Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. -

⁴zavoljo mnogega nečistovanja preljubke nečistnice, izvedenke v čaranju, ki prodaja narode s svojim nečistovanjem in rodove s svojim čarovništvom.

⁵Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.

⁵Glej, jaz sem zoper tebe, govori GOSPOD nad vojskami, in ti odgrnem rob suknje tvoje na obličje ter pokažem narodom nagoto tvojo in kraljestvom sramoto tvojo.

⁶Voi asvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.

⁶In vržem nate blato in te storim ničvredno in te postavim na ogled.

⁷Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: ,,Ninive este nimicită! Cine o va plînge? Unde să-ţi caut mîngîietori?

⁷In vsak, kdor te bo videl, pobeži od tebe in poreče: Ninive so opustošene! Kdo jih bo pomiloval? Odkod naj ti poiščem tolažnikov?

⁸Eşti tu mai bună decît No-Amon, cetatea care şedea între rîuri, înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?

⁸Si mar boljši nego mesto Noamon, ki je stalo pri rekah in imelo vode okoli sebe? Morje mu je bilo branišče, zidovi so štrleli iz morja.

⁹Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.

⁹Etiopija in Egipt sta bila njegova moč, in to brez konca; Put in Libija sta mu pomagala.

¹⁰Şi totuş a trebuit să plece şi ea în surghiun, s'a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi tot mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.

¹⁰Tudi ono je bilo odpeljano, je šlo v ujetništvo; tudi njegove otročiče so razbijali po voglih vseh ulic, in za njegove plemenitnike so metali kocko, in vsi njegovi velikaši so bili vkovani v verige.

¹¹Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!

¹¹Tudi ti boš upijanjeno, se boš moralo skriti; tudi ti boš iskalo zavetišča pred sovražnikom.

¹²Toate cetăţuile tale sînt nişte smochini cu cele dintîi roade; cînd îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănînce.

¹²Vse tvoje trdnjave so kakor smokve z zgodnjimi sadovi: če se potresejo, padejo v usta njemu, kdor jih hoče jesti.

¹³Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!

¹³Glej, tvoje ljudstvo je kakor žene sredi tebe; sovražnikom tvojim so vrata dežele tvoje široko odprta, ogenj je požrl zapahe tvoje.

¹⁴Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pămîntul, frămîntă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!

¹⁴Zajmi si vode za čas oblege; popravi utrdbe svoje! Dróbi glino, tlači ilovico, utrdi opekarnico!

¹⁵Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrşitre, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!

¹⁵Tam te požre ogenj, te pokonča meč, požre te kakor glodalec, namnóži se, kakor glodalec, namnóži se kakor kobilice!

¹⁶Negustorii tăi sînt mai mulţi de cît stelele cerului, s'au îngrămădit ca puii de lăcustă cari îşi întind aripile şi sboară.

¹⁶Napravil si več trgovcev, nego je zvezd na nebu; glodalec se spusti na plen, potem odleti.

¹⁷Voivozii tăi sînt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, cari tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: cînd răsare soarele, sboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.

¹⁷Tvoji izbranci so kakor kobilice in tvoji vojaški poveljniki kakor roji kobilic, ki sedé na plotovih, kadar je mraz; ko pa vzide solnce, odlete, in nihče ne ve, kje so.

¹⁸În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu -l mai strînge.

¹⁸Zaspali so pastirji tvoji, o kralj asirski, tvoji mogočneži počivajo; ljudstvo tvoje je razkropljeno po gorah in nikogar ni, ki bi ga zbral.Ni ga hladila potrtju tvojemu, rana tvoja je smrtna! Vsi, ki slišijo tvojo zgodbo, ploskajo z rokami nad teboj; kajti na koga se ni razlivala tvoja hudobnost neprestano?

¹⁹Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi ceice vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu -l fi atins răutatea ta

¹⁹Ni ga hladila potrtju tvojemu, rana tvoja je smrtna! Vsi, ki slišijo tvojo zgodbo, ploskajo z rokami nad teboj; kajti na koga se ni razlivala tvoja hudobnost neprestano?