¹Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

¹Zakaj stojiš oddaleč, o GOSPOD? Zakaj se skrivaš ob časih stiske?

²Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

²Prevzetnost brezbožnika hudo straši ubožca. Ujamejo se naj v naklepih, katere izmišljajo.

³Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

³Kajti brezbožnik se hvali z željami duše svoje in lakomnik se odreka GOSPODA in ga zaničuje.

⁴Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

⁴Brezbožnik v napuhu obraza svojega govori: Saj ne bo kaznoval, ni Boga. To so vse misli njegove.

⁵Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

⁵Varna so pota njegova v vsakem času; previsoko so pogledu njegovemu sodbe tvoje; na svoje nasprotnike piha prezirljivo.

⁶El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

⁶V srcu svojem govori: Ne ganem se, od roda do roda bodem brez nesreče.

⁷Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

⁷Kletve polna so usta njegova in zvijač in zatiranja; pod jezikom njegovim je nadloga in krivica.

⁸Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

⁸Poseda na preži po vaseh, v zakotju ubija nedolžnega, oči njegove prežé na onemoglega.

⁹Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

⁹V skrivališču preži kakor lev v svojem brlogu, preži, da zgrabi siromaka; že ga prijema ter vleče vstran v mreži svoji.

¹⁰se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

¹⁰Sključi se, potuhne se, in onemogli padajo v krepke kremplje njegove.

¹¹El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

¹¹V srcu svojem govori: Pozabil je Bog mogočni, obličje svoje skriva, nikoli ne bo videl tega.

¹²Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

¹²Vstani, o GOSPOD! Bog mogočni, dvigni roko svojo, ne pozabi ubogih.

¹³Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

¹³Zakaj sme brezbožnik zaničevati Boga in v srcu svojem govoriti, da ne boš kaznoval?

¹⁴Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

¹⁴Videl si to; zakaj ti gledaš nadlogo in gorje, da povrneš s svojo roko; brambi tvoji se izroča nesrečni, siroti si ti pomočnik.

¹⁵Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

¹⁵Zdróbi roko brezbožniku in hudobneža krivico kaznuj, dokler je ne najdeš več.

¹⁶Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

¹⁶GOSPOD je Kralj vedno in vekomaj, poginili so pogani z zemlje njegove.

¹⁷Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

¹⁷Hrepenenje krotkih si uslišal, GOSPOD: potolažiš jim srce, nagneš k njim svoje uho,da maščuje siroto in stiskanega, da ju ne straši več človek, ki je iz zemlje.

¹⁸ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

¹⁸da maščuje siroto in stiskanega, da ju ne straši več človek, ki je iz zemlje.