¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!

¹{Načelniku godbe. Psalm Davidov.} Pri tebi, GOSPOD, iščem zavetja; naj ne bodem osramočen vekomaj; po pravičnosti svoji me osvobodi.

²Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

²Nagni k meni uho svoje, hitro me otmi; skala pribežališča mi bodi, trden grad, da se rešim.

³Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

³Kajti skala moja si in trdnjava moja, torej zavoljo imena svojega me vodi in me spremljaj.

⁴Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

⁴Izpelji me iz mreže, katero so skrili zoper mene, saj ti si obrana moja.

⁵În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

⁵V roko tvojo izročam duha svojega. Odrešil si me, o GOSPOD, resnice Bog mogočni.

⁶Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.

⁶Sovražim nje, ki časté ničemurnosti prazne, jaz pa upam v GOSPODA.

⁷Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

⁷Radoval se bom in veselil usmiljenja tvojega, ker si se ozrl na siromaštvo moje, spoznal duše moje stiske;

⁸şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

⁸in nisi me izdal sovražniku v roko, a v prostoren kraj si postavil noge moje.

⁹Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de întristare;

⁹Usmili se me, GOSPOD, ker v stiski sem, od žalovanja hira oko moje, duša moja in telo moje:

¹⁰mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!

¹⁰Kajti v žalosti je minilo življenje moje in leta moja v zdihovanju; vsled moje krivice hira krepkost moja in kosti moje ginejo.

¹¹Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.

¹¹Zavoljo vseh sovražnikov svojih sem prišel v zasmeh, da, celo sosedom svojim, strah pa sem znancem svojim; ko me zagledajo zunaj, beže od mene.

¹²Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.

¹²V pozabljenje me zagreba srce kakor mrtvega, postal sem kakor orodje podrto.

¹³Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.

¹³Kajti zasramovanje čujem od mnogih, strašenje od vseh strani; posvetujoč se skupaj zoper mene, mislijo, kako bi prestregli dušo mojo.

¹⁴Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: ,,Tu eşti Dumnezeul meu!``

¹⁴Jaz pa upam v tebe, GOSPOD, govorim: Bog moj si ti.

¹⁵Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

¹⁵V rokah tvojih so časi moji; otmi me iz rok sovražnikov mojih in preganjalcev mojih.

¹⁶Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!

¹⁶Daj, da sveti obličje tvoje nad tvojim hlapcem, reši me po milosti svoji.

¹⁷Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!

¹⁷GOSPOD, naj ne pridem v sramoto, ker tebe kličem; osramočeni naj bodo brezbožni in molče naj gredo v pekel.

¹⁸Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

¹⁸Onemé naj ustne lažnive, ki govoré zoper pravičnega trdo, z napuhom in zaničevanjem.

¹⁹O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

¹⁹O, kako obila je dobrota tvoja, ki jo hraniš njim, kateri se te bojé, in jo izkazuješ njim, kateri pribegajo k tebi, vpričo otrok človeških.

²⁰Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.

²⁰Skrivaš jih v skrivališču obličja svojega pred zarotami ljudi, varuješ jih v koči svoji prepira jezikov.

²¹Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost într'o cetate întărită.

²¹Hvaljen bodi GOSPOD, ker mi je izkazal čudovito milost svojo v utrjenem mestu.

²²În pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.

²²Jaz sem bil sicer rekel v malodušnosti svoji: Iztrebljen sem izpred oči tvojih. Vendar si slišal molitev mojih glas, ko sem k tebi vpil.

²³Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.

²³Ljubite GOSPODA, vsi svetniki njegovi: GOSPOD hrani zvestobo in povrača preobilo njemu, ki ravna ošabno.Močni bodite in naj se vam ohrabri srce, vi vsi, ki čakate GOSPODA.

²⁴Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

²⁴Močni bodite in naj se vam ohrabri srce, vi vsi, ki čakate GOSPODA.