¹(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

¹{Pesem in psalm Asafov.} O Bog, ne molči, ne delaj se gluhega in ne miruj, o Bog mogočni!

²Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

²Zakaj, glej, neprijatelji tvoji ropočejo in sovražilci tvoji dvigajo glave.

³Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

³Zoper ljudstvo tvoje kujejo prekanjene naklepe in posvetujejo se zoper varovance tvoje.

⁴,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

⁴Govoré: Pridite, in potrebimo jih, da ne bodo narod, da se nihče ne spominja več imena Izraelovega.

⁵Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

⁵Kajti naklep so storili v srcu enih misli; zoper tebe so sklenili zavezo:

⁶corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

⁶šatori Edomovi in Izmaelci, Moab in Hagarenci,

⁷Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

⁷Gebal in Amon in Amalek, Filisteja s Tira prebivalci;

⁸Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

⁸tudi Asirec se jim je pridružil v pomoč so bili sinovom Lotovim. (Sela.)

⁹Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

⁹Stóri jim kakor Madiancem, kakor Siseru, kakor Jabinu ob potoku Kisonu,

¹⁰cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

¹⁰ki so bili pokončani pri Endoru, postali so zemlje gnoj!

¹¹Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

¹¹Naredi njih plemenitnike kakor Oreba in kakor Zeba, kakor Zebaha in Zalmuna vse njih poglavarje.

¹²Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

¹²Ker so rekli: Vzemimo si v last prebivališča Božja!

¹³Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

¹³Bog moj, naredi jih kakor prah v vrtincu, kakor pleve pred vetrom!

¹⁴Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

¹⁴Kakor ogenj požiga gozd in kakor plamen, ki popali gore,

¹⁵Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

¹⁵tako jih podi z viharjem svojim in z vrtincem svojim jih preplaši!

¹⁶Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

¹⁶S sramoto napolni njih obličje, da bodo iskali ime tvoje, o GOSPOD!

¹⁷Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

¹⁷Rdečica naj jih oblije in izbegajo naj se za ves čas, sramujejo se naj in poginejo,da spoznajo, da si ti, ki ti je ime Jehova, sam Najvišji nad vesoljno zemljo.

¹⁸Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

¹⁸da spoznajo, da si ti, ki ti je ime Jehova, sam Najvišji nad vesoljno zemljo.