¹David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

¹Y HABLO David á Jehová las palabras de este cántico, el día que Jehová le había librado de la mano de todos sus enemigos, y de la mano de Saúl.

²El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

²Y dijo: Jehová es mi roca, y mi fortaleza, y mi libertador;

³Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

³Dios de mi roca, en él confiaré: Mi escudo, y el cuerno de mi salud, mi fortaleza, y mi refugio; Mi salvador, que me librarás de violencia.

⁴Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

⁴Invocaré á Jehová, digno de ser loado. Y seré salvo de mis enemigos.

⁵Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

⁵Cuando me cercaron ondas de muerte, Y arroyos de iniquidad me asombraron,

⁶legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

⁶Me rodearon los dolores del infierno, Y me tomaron descuidado lazos de muerte.

⁷În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

⁷Tuve angustia, invoqué á Jehová, Y clamé á mi Dios: Y él oyó mi voz desde su templo; Llegó mi clamor á sus oídos.

⁸Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

⁸La tierra se removió, y tembló; Los fundamentos de los cielos fueron movidos, Y se estremecieron, porque él se airó.

⁹Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

⁹Subió humo de sus narices, Y de su boca fuego consumidor, Por el cual se encendieron carbones.

¹⁰A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

¹⁰Y abajo los cielos, y descendió: Una oscuridad debajo de sus pies.

¹¹Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

¹¹Subió sobre el querubín, y voló: Aparecióse sobre las alas del viento.

¹²era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

¹²Puso tinieblas alrededor de sí á modo de pabellones; Aguas negras y espesas nubes.

¹³Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

¹³Del resplandor de su presencia Se encendieron ascuas ardientes.

¹⁴Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

¹⁴Jehová tronó desde los cielos, Y el Altísimo dió su voz;

¹⁵a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

¹⁵Arrojó saetas, y desbaratólos; Relampagueó, y consumiólos.

¹⁶Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

¹⁶Entonces aparecieron los manantiales de la mar, Y los fundamentos del mundo fueron descubiertos, A la reprensión de Jehová, Al resoplido del aliento de su nariz.

¹⁷El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

¹⁷Extendió su mano de lo alto, y arrebatóme, Y sacóme de copiosas aguas.

¹⁸m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

¹⁸Libróme de fuertes enemigos, De aquellos que me aborrecían, los cuales eran más fuertes que yo.

¹⁹Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

¹⁹Asaltáronme en el día de mi calamidad; Mas Jehová fué mi sostén.

²⁰El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

²⁰Sacóme á anchura; Libróme, porque puso su voluntad en mí.

²¹Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

²¹Remuneróme Jehová conforme á mi justicia: Y conforme á la limpieza de mis manos, me dió la paga.

²²căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

²²Porque yo guardé los caminos de Jehová; Y no me aparté impíamente de mi Dios.

²³Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

²³Porque delante de mí tengo todas sus ordenanzas; Y atento á sus fueros, no me retiraré de ellos.

²⁴Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

²⁴Y fuí íntegro para con él, Y guardéme de mi iniquidad.

²⁵De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

²⁵Remuneróme por tanto Jehová conforme á mi justicia, Y conforme á mi limpieza delante de sus ojos.

²⁶Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

²⁶Con el bueno eres benigno, Y con el íntegro te muestras íntegro;

²⁷cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

²⁷Limpio eres para con el limpio, Mas con el perverso eres rígido.

²⁸Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

²⁸Y tú salvas al pueblo humilde; Mas tus ojos sobre los altivos, para abatirlos.

²⁹Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

²⁹Porque tú eres mi lámpara, oh Jehová: Jehová da luz á mis tinieblas.

³⁰Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

³⁰Porque en ti romperé ejércitos, Y con mi Dios saltaré las murallas.

³¹Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

³¹Dios, perfecto su camino: La palabra de Jehová purificada, Escudo es de todos los que en él esperan.

³²Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³²Porque ¿qué Dios hay sino Jehová? ¿O quién es fuerte sino nuestro Dios?

³³Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

³³Dios es el que con virtud me corrobora, y el que despeja mi camino;

³⁴El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

³⁴El que hace mis pies como de ciervas, Y el que me asienta en mis alturas;

³⁵Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

³⁵El que enseña mis manos para la pelea, y da que con mis brazos quiebre el arco de acero.

³⁶Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

³⁶Tú me diste asimismo el escudo de tu salud, Y tu benignidad me ha acrecentado.

³⁷Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

³⁷Tú ensanchaste mis pasos debajo de mí, Para que no titubeasen mis rodillas.

³⁸Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

³⁸Perseguiré á mis enemigos, y quebrantarélos; Y no me volveré hasta que los acabe.

³⁹Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

³⁹Los consumiré, y los heriré, y no se levantarán; Y caerán debajo de mis pies.

⁴⁰Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

⁴⁰Ceñísteme de fortaleza para la batalla, Y postraste debajo de mí los que contra mí se levantaron.

⁴¹Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

⁴¹Tú me diste la cerviz de mis enemigos, De mis aborrecedores, y que yo los destruyese.

⁴²Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

⁴²Miraron, y no hubo quien los librase; A Jehová, mas no les respondió.

⁴³Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

⁴³Yo los desmenuzaré como polvo de la tierra; Hollarélos como á lodo de las plazas, y los disiparé.

⁴⁴Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

⁴⁴Tú me libraste de contiendas de pueblos: Tú me guardaste para que fuese cabeza de gentes: Pueblos que no conocía, me sirvieron.

⁴⁵Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

⁴⁵Los extraños titubeaban á mí: En oyendo, me obedecían.

⁴⁶Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

⁴⁶Los extraños desfallecían, Y temblaban en sus escondrijos.

⁴⁷Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

⁴⁷Viva Jehová, y sea bendita mi roca; Sea ensalzado el Dios, la roca de mi salvamento:

⁴⁸Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

⁴⁸El Dios que me ha vengado, Y sujeta los pueblos debajo de mí:

⁴⁹şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

⁴⁹Y que me saca de entre mis enemigos: Tu me sacaste en alto de entre los que se levantaron contra mi: Librásteme del varón de iniquidades.

⁵⁰De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰Por tanto yo te confesaré entre las gentes, oh Jehová, Y cantaré á tu nombre.

⁵¹El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``

⁵¹El que engrandece las saludes de su rey, Y hace misericordia á su ungido, A David, y á su simiente, para siempre.